DESPRE BIBLIA ANTIROMÂNEASCĂ A PRIETENULUI DE LA RĂSĂRIT

 

Angela Furtuna: Despre Biblioa antiromânească a "prietenului de la Răsărit"

 

 

Iată o carte care deconstruieşte cu acribie o istorie solidă a mentalităţilor şi a strategiilor ostile României devenite tradiţionale la Moscova; o carte care demonstrează actualitatea politicilor antiromâneşti ale prietenului malefic de la Răsărit şi care apare pe piaţa românească exact în clipa când România este ameninţată din nou la scenă deschisă de Preşedintele Medvedev, aflat în cursa sa pentru un nou mandat;  cartea care nu ar trebui să lipsească din casa niciunui român, a fost editată recent de Editura Rao (Grupul editorial Rao, 2011) şi scoasă recent pe piaţă în librăriile importante şi furnizorii internetici de carte : Fereşte-mă, Doamne, de prieteni!, sau Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România, de Larry L. Watts, traducere în limba română de Camelia Diaconescu (apărută prima dată sub titlul With Friends like These,  în 2010).

 

Înglobând mai multe informaţii decât o duzină de cărţi (Kiki Skagen Harris, fost senior diplomat al SUA în România 1983-1987, 2000-2002), reflectând cunoştinţe profunde şi extinse specifice ţărilor şi regiunilor, devenind  un studiu uluitor asupra războiului clandestin din interiorul Blocului Sovietic, bazat pe o cercetare prodigioasă (prof. Henry L. Carey), având un magnific caracter erudit şi urmărind istoria relaţiilor ruso-române de la războiul din 1877-1878 până în 1978 (prof. Ernest H. Latham, Jr., US Foreign Services Institute), dezvăluind proiecte, planuri şi fapte concepute în umbră, prin cuvintele celor care le-au conceput (Ioan Talpeş, fost director SIE), cartea lui Watts descâlceşte 100 de ani de relaţii cu Rusia, respectiv URSS, vecină, care nu a contenit niciodată să vadă în România un inamic şi o ţintă. De asemenea, studiul examinează geneza transformării României din aliat în inamic al Blocului Sovietic, a eforturilor sale de a ieşi de sub dominaţia sovietică şi contramăsurile sovietice şi ale Pactului de la Varşovia pentru discreditarea regimului şi a politicilor sale independente din perioada Războiului Rece. La baza elaborării acestui tratat au stat lucrări de istorie, politologie şi filozofie politică de ultimă generaţie, precum şi rapoarte ale serviciilor de informaţii şi documentelor naţionale ale partidelor care au devenit disponibile după colapsul Uniunii Sovietice. În acest fel este scos în evidenţă impactul dezinformării coordonate de sovietici şi al măsurilor active asupra percepţiilor occidentale, mai ales a celor americane, prin corelarea evenimentelor, dezbaterilor şi conflictelor din cadrul Pactului de la Varşovia, aşa cum au fost consemnate în cadrul consiliilor interne, cu aprecierile generate de comunicaţiile academice şi de informaţii ale Statelor Unite.

800 de pagini de surse şi documente, hărţi şi interpretări, analize, referinţe şi citate din autori competenţi…privind strategiile prin care Marele „Prieten” de la Răsărit a creat României situaţii dezavantajoase pentru a o abate de pe calea democratizării, a perseverat în politica sa de dezbinare a Chişinăului şi Bucureştiului, a avansat cu strategiile de dezbinare naţională românească. Nu lipsite de interes sunt capitolele care devin un adevărat ghid al operaţiunilor KGB asupra României, oferite de foşti ofiţeri de informaţii sovietici, ulterior confirmate de rapoartele puternic cenzurate din arhivele serviciilor Pactului de la Varşovia (v. surse, dintre care Oleg Gordievski, KGB: The Inside Story of its Foreign Operations from Lenin to Gorbachev, New York, HarperCollins, 1990, sau colecţia de ţară din arhiva virtuală a Proiectului pentru Istoria Internaţională a Războiului Rece – The Cold War International History Project CWIHP, www.CWIHP.org).

Capitolele cărţii sunt structurate impecabil, îmbinând scopul didactic cu cel de analiză transdisciplinară, totul dublat de un stil îngrijit, persuasiv, precum şi de un talent special al autorului de a transforma  informaţia nu în spectacol (cum e la modă prin infotainment), ci în terapie (căci, oare nu de vindecarea de iluzii printr-o corectă informare are nevoie un popor român atât de abrutizat de strategiile de manipulare sistematice ale intelligence-ului sovietic şi rus din ultimii 70 de ani?). Organizarea concluziilor acestor cercetări a dus la un corpus impresionant: I. Forţarea definiţiei de „prieten”; II. Ambiţii imperiale, conflicte comuniste; III. Stalin se foloseşte de problema transilvăneană; IV. Ieşirea de sub tutela Moscovei în perioada Hruşciov; V. De la Primăvara de la Bucureşti, la Primăvara de la Praga; VI. 1968: „Turişti”, prieteni şi dezamăgiri; VII. După invazie – Tirul pe România; VIII: Angajarea în războiul clandestin; IX. Duşmanul din „Casa Comună”; X. Bibliografie. XI. Cărţi şi articole. XII. Indice.

De-a lungul drumului României prin istoria recentă, cu suişuri şi coborâşuri inerente, Larry L. Watts pune reflectorul pe actorul malefic din umbră, cu comandă de la Kremlin,  care a lucrat în permanenţă la alterarea statutului şi percepţiei internaţionale a statului român. „Cel puţin de la sfârşitul anilor 1960, România fusese de departe cel mai constructiv actor internaţional din Blocul Sovietic şi a devenit cunoscută pentru capacităţile de mediere şi realizările în comunitatea internaţională. Nu numai că guvernul participase la rezolvarea paşnică a conflictelor internaţionale şi blocase expansiunea influenţei disruptive sovietice, dar refuzase şi să participe la traficul de droguri, la sprijinirea terorismului şi a operaţiunilor antioccidentale în care serviciile şi conducerile partidelor loiale Moscovei se angajaseră, la comanda Kremlinului. Dar, în numai câţiva ani, „partenerii apropiaţi” sovietici aveau să transforme imaginea României şi a guvernului său din cea a unui partener apreciat în Occident, într-una de paria internaţional, „nu numai în faţa comunităţii internaţionale, dar şi a propriului popor” (v. Barnes, Harry, Post-Revolutionary Romania: An Assessment IREX TASK FORCE ON ROMANIA, 10-18 MAI 1990  p.4). Cu astfel de prieteni, România nu avea nevoie să-şi caute duşmani mai înverşunaţi înafara alianţei Pactului de la Varşovia”.

Cartea este nu numai o lectură utilă ci aproape obligatorie, cu atât mai mult cu cât în ultimele zile preşedintele Rusiei înţelege să-şi construiască imagine în timpul campaniei sale electorale prin ameninţarea României şi aliaţilor săi cu un nou război, fie el şi rece, mizând desigur pe popularitatea pe care o au politicile antiromâneşti în electoratul său, situaţie care nu face decât să reconfirme validitatea ideilor istoricului Larry L. Watts. Dacă un nou Război Rece cu România, adăugat la cel deja foarte fierbinte declanşat de aceiaşi „prieteni” în Orientul Mijlociu, va schimba faţa lumii, rămâne de văzut. Cert e, însă, faptul că în acest război românii trebuie să mizeze pe informaţie mai mult decât niciodată în istoria lor. De aici, îndemnul adresat publicului românesc de a citi şi cartea lui Larry L. Watts, ba chiar cu creionul în mână, dacă s-ar putea.

Angela Furtună

18-19 mai 2011

Cristian Pătrăşconiu, Repere intelectuale ale dreptei româneşti, Ed. Humanitas 2010. O prezentare de Angela Furtună, în cadrul Programului Cartea care ne schimbă viaţa, IV

Cristian Patrasconiu. Sesiune de autografe lansarea Dreptei, Ed. Humanitas 2010- Arhiva Angela Furtuna

 

CONSILIUL JUDEŢEAN SUCEAVA

BIBLIOTECA BUCOVINEI

UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA – FILIALA IAŞI

LIBRĂRIILE  ALEXANDRIA

PREZINTĂ

PROGRAMUL DE COMUNICARE PUBLICĂ ŞI MARKETING CULTURAL

 

CARTEA   CARE  NE   SCHIMBĂ  VIAŢA

prin bun gust, eleganţă şi bucuria  lecturii

Coordonator Angela Furtună

NUMAI LA BIBLIOTECA BUCOVINEI !!!

EPISODUL  al IV-lea

REPERE  INTELECTUALE

ALE  DREPTEI  ROMÂNEŞTI

 

 

CRISTIAN  PĂTRĂŞCONIU  –  EDITOR

Ed. Humanitas, 2010

Cu o prefaţă de Valeriu Stoica.

Ilustraţii de Devis Grebu.

(Volum apărut cu sprijinul Institutului de Studii Populare)

 

Zece interviuri realizate de Cristian Pătrăşconiu în perioada februarie-octombrie 2010 îi aşează laolaltă, în acest volum – editat în condiţii grafice excelente –, pe Valeriu Stoica (prefaţa şi punerea problemei), Andrei Pleşu, Al. George, Virgil Nemoianu, Neagu Djuvara, Vladimir Tismăneanu, Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Cornea, Horia-Roman Patapievici, Lucian Boia.

Selecţia autorilor, aşa cum a fost făcută de editor, nu este nici exhaustivă, nici exclusivistă, dar propunându-şi să demonstreze că dreapta românească – atât de vitregită de istoria noastră recentă –  este o sferă aflată în curs de  precipitare, al cărei centru trebuie identificat cu prudenţă şi al cărei sistem de referinţă trebuie definit cu nuanţări şi subtilităţi. Esenţa acestui proces de stabilire a unui domeniu doctrinar respectabil şi a unei integrităţi convingătoare, stă „într-un proces de limpezire, de separare a apelor de uscat, de identificare şi de recuperare a reperelor intelectuale, de delimitare a valorilor de nonvalori” (Valeriu Stoica), dar şi  în „reconstruirea unei culturi româneşti a convingerilor politice amplasată într-o ambianţă politică în stare să încurajeze o angajare care nu distruge, ci sporeşte valoarea oamenilor ce intră în politică” (Andrei Pleşu). Dacă „liberalismul, aplicat ca atare, duce la o viaţă de riscuri (bunoară, e ştiut faptul  că lumea artei, foarte liberală prin definiţie, e dominată de o concurenţă feroce, care poate duce până la crimă) ” (Al. George), paradigmele care întrunesc cele mai multe sufragii sunt preferate sub formă de „viziuni ale dreptei moderate, definind un proiect devenit operaţional după depăşirea perioadei postdecembriste de vulnerabilitate datorată „sclavilor revoltaţi” şi suferinţei posttotalitare” (Virgil Nemoianu). În această fază, în care „nu există nimic care să nu merite să fie spus” şi în care „mai trebuie să treacă două generaţii pentru a ne recâştiga ţara democrată visată” (Neagu Djuvara), deocamdată „dreapta este cea care şi-a făcut onest examenul de conştiinţă (însă continuă să fie foarte dezbinată),, în timp de stânga are o mare problemă în a se reinventa!,… fiind, în acest moment, principala purtătoare a falselor valori: antiamericanism, antieuropenism, antisemitism, anticapitalism (…), iar stânga mai trebuie să-şi rezolve şi problema scheletelor din dulap, care se numesc Lenin, Troţki, Stalin sau, mai devreme, Robespierre, Marx etc.” (Vladimir Tismăneanu). Dificultăţile unei drepte sănătoase au etiologii decelabile: „lumea românească n-a fost pregătită pentru liberalism, înclinând către doctrinele mixte, social-liberale, de exemplu, dacă nu pur şi simplu social-democrate. De aici toată confuzia: măsurile liberale au fost şi mai sunt interpretate ca punând în dificultate securitatea socială a oamenilor, iar cele social-democrate nu reuşesc să schimbe cu nimic situaţia economică, oferind, aşadar, o falsă protecţie” (Nicolae Manolescu). Pe acest background al postmodernităţii comunistoide din Est, când „comunismul continuă să fie marfa ideologică ce poate fi cel mai bine vândută ca iluzie” iar „propaganda politică aferentă nu conteneşte să nege ilegitimitatea totalitarismului de extrema stângă”(Gabriel Liiceanu), se întâmplă fenomenul următor: „discursul intelectualilor de dreapta din spaţiul public românesc este foarte bine calibrat – practica de dreapta e, ca să zic aşa mult mai palidă. În partea cealaltă e invers – discurs al intelectualilor de stânga, în cel mai bun caz anemic, şi practică strivitoare, copleşitoare!”(Cristian Pătrăşconiu); cauza acestei realităţi incomode şi lipsite de beneficii rezidă în faptul că „în realitate, politicianul român obişnuit nu e un ideolog, ci un oportunist (…) şi până la urmă, dacă ne uităm atent, reformele din România – câte s-au făcut! – au fost îndeplinite sub presiunea externă (şi nu sub cea a principiilor riguros asumate politic), în pofida declaraţiilor sforăitoare. Reactivi, nu proactivi! – iată-ne!”(Andrei Cornea). Ce ar mai fi de făcut, în aceste timpuri de complicate procese de definire a identităţii politice? Viziunea cu adevărat structurantă, spune Horia-Roman Patapievici, este aceea care, după modelul riguros oferit de modernitate, operează cu toate predeterminările: identitatea individului, identitatea politică individuală, opţiunea politică (…) Dar din păcate binomul stânga – dreapta a fost serios deformat de istorie. Un timp, aproape tot secolul al XIX-lea, stânga şi dreapta au fost simetrice. Se detestau reciproc, dar de pe poziţii de egalitate. Însă la un moment dat a intervenit un impuls de dezechilibrare, care, după crahul bursei din Viena, în 1873, a permis ascensiunea deformată a stângii. La nivel european, susţine H.-R. P., stânga are însă un deficit mai mare de moralitate decât dreapta, deoarece dreapta şi-a făcut rechizitoriul pentru crimele dictaturilor care au invocat, întemeiat ori nu, valorile dreptei, în timp ce stânga e mândră de crimele ei, refuzând să ia act de răul cuibărit în înclinaţiile ei revoluţionare”. Scopul lumii noastre contemporane – când democraţia e încă formală şi mai fragilă decât în Occident – rămâne cvasinedeterminat (există în continuare o tentaţie autoritară, totuşi), deşi există şi un orizont de aşteptare bine definit, „acela ca societatea românească să ajungă în acelaşi punct ca societăţile occidentale, căci de asta există Europa”(Lucian Boia). Cum, însă, asumarea ideilor de centru dreapta ale interlocutorilor este onestă, niciunul dintre ei nu-şi propune să cadă în demagogie, deci să spună în această carte în ce direcţie merge lumea în general, nici lumea românească în particular. Fapt este că noi nu avem o tradiţie suficientă de viaţă democratică iar peste tot oamenii sunt manipulaţi.

Incitând la discuţii despre tradiţia libertăţii (adică tradiţia ce presupune a crea şi a menţine o ordine socială construită pentru libertatea fiinţei umane), această nouă apariţie de la Ed. Humanitas este amplasată în Colecţia „Cultura libertăţii”, care îşi propune să îl familiarizeze pe cititorul român cu această tradiţie, dar mai ales să-l racordeze la dezbaterile contemporane ce se revendică de la spiritul acesteia.

 

 

Angela Furtună

16 – 17 februarie 2011

 

 

Lansare Nicole Vasilcovschi – Enigma stelei din suflet – la Biblioteca Bucovinei

Este inegelabilă bucuria de a descoperi în  lumea românească de astăzi – mutilată de ură și de războiul psihotronic sever care seceră rațiunea cetățenilor -, oameni frumoși, tineri de caracter și cu vocația excelenței. Iar dacă aceștia mai au și darul de a aspira la perfecțiune artistică sau măcar la un anume grad de expresivitate prin discurs literar, bucuria este înmiită. Un astfel de om este Nicole Vasilcovschi, iar eu îi voi lansa cea de a cincea carte, joi, 7 octombrie, ora 17, la Biblioteca Bucovinei.

Fie ca Enigma stelei din suflet să fie o nouă stea care să aducă bucurie tinerei scriitoare și publicului ei.

Angela Furtună

CONSILIUL  JUDEȚEAN  SUCEAVA

BIBLIOTECA BUCOVINEI „I. G. Sbiera”

Organizează

joi, 7 octombrie, ora 17

în Sala de Arte a Bibliotecii Bucovinei

lansarea cărții

ENIGMA  STELEI  DIN  SUFLET

de

NICOLE VASILCOVSCHI

Editura Pro Transilvania, București, 2009

Prezintă  ANGELA  FURTUNĂ

Despre Nicole Vasilcovschi:

“Un cecetător tânăr, un om de știință în ascensiune, în același timp un umanist cu vocație diplomatică, un om al dialogului intercultural, o conștiință etică, pozitivistă și estetică ce animă o minte sclipitoare  și creativă atât în domeniile profesiilor sale ultraliberale (Comerț Internațional, Diplomație, Turism internațional, Tranzacții internaționale, Economie mondială, Informatică economică), precum și în acelea ale discursului artistic pe care îl stăpânește și inovează : Nicole Vasilcovschi.

Prin astfel de personalități tinere – în care viitorul coboară cu anticipație – , spiritul transdisciplinar al societății deschise, descris la cotele excelenței  de acad. Basarab Nicolescu (acesta conduce și primele doctorate din lume în domeniul transdisciplinarității, la Cluj și Paris) își adjudecă oamenii de mâine.

Acești oameni sunt deja altfel față de generațiile anterioare; prin intermediul lor, arta, spiritul, știința, tehnica și tehnologia, deopotrivă cu eticul, comunicarea, integrarea și extrapolarea Totului – prin ceea ceomenescul posedă la cel mai înalt grad, în esența sa – își găsesc noi faciesuri și metodologii ale legăturilor, adică legi specifice mileniului ce abia a început.

Nicole Vasilcovschi, se află  astăzi la a cincea sa carte, ca scriitoare, poetă și eseistă, după volumele anterioare: „Stea în oglindă”, Ed. Univers Ştiinţific, Bucureşti, 2007; „Roţi albe”, Ed. Pro Transilvania, Bucureşti, 2006; „Enigma sferei albastre”, Ed. Pro Transilvania, Bucureşti, 2005; „Zid între lacrimă şi vis”, Ed. Pro Transilvania, Bucureşti, 2004.

………………………………………………………………………..

Angela FURTUNĂ

Scriitoare, publicistă, critic literar

Membră a Uniunii Scriitorilor din România

Marketing cultural, PR și Comunicare

BIBLIOTECA BUCOVINEI