Sinistră apariție, chiar de 4 martie, când comemorăm și 35 de ani de la cutremurul din 1977: Ion Iliescu, la numai o zi după ce a împlinit 82 de ani, a fost invitat la Realitatea TV. Discurs de lemn, atitudine de gheață, inflexibilitatea fanaticului. Niciun semn de autoculpabilizare, niciun regret pentru suferințele populației înainte de 89 sau după: pentru Ion Iliescu, regimul totalitar a avut scăderi numai datorită lui Ceaușescu, dar în rest, e bun, cu condiția ca Iliescu să fie tot acolo, sus, la Cupolă.

În loc de condamnarea lui ca responsabil pentru crimele Revoluției, pentru impunerea regimului Moscovei după asasinarea Dictatorului Ceaușescu, pentru mineriadele – care au distrus Piața Universității, societatea civilă și credibilitatea României pe plan internațional -, Ion Iliescu dă interviuri la marile televiziuni, după ce a fost, și la 22 de ani după lovitura de stat, salvat de incriminări și de încarcerarea pe care un criminal de o asemenea anvergură o meritau. Se pare că, în România, nu există decât două căi de impunere a liderilor: fie își elimină adversarii prin asasinat (așa cum a făcut Iliescu cu Ceaușescu în 89, cu sprijinul Kremlinului, dar urmând o străveche istorie din principatele române și din România mare), fie se folosesc de strategiile antidemocratice ale unei Justiții corupte și mafiote, cu Înaltă comandă politică, ale cărei acțiuni îi albește pe care mai aprigi dușmani ai progresului și ai ordinii se drept. De stat de drept, nici pomeneală!

Dar Ion Iliescu a dat, în acest interviu, nu măsura înțelepciunii unui seren veteran, fie el și comunist înrăit, ci o lecție despre răceala lui interioară, megalomania psihotică, cinismul absolut, impasibilitatea sadicului, siguranța de sine a teroristului, pacea interioară a delirantului care e în stare să-și sacrifice neamul întreg, de dragul unei convingeri politice, ideologic utopice, condamnându-l la moarte și distrugându-i țara. Până și partidul său de suflet, PSD, este văzut, de Iliescu, drept tot o anexă a măreției sale personale. Elocventă, în acest sens, este declarația făcută de Ion Iliescu înspre finalul acestui interviu sinistru: „EU SUNT UN BRAND NAȚIONAL! NU EU AM NEVOIE DE PSD, CI EL ARE NEVOIE DE MINE”. Delir mesianic, se numește în psihiatrie acest comportament. Poate că măcar acum, în al doisprezecelea ceas, orice român normopsihic a realizat pe mâna cărui nebun fanatic s-a aflat România, în timp ce unii români, derutați, încă îl venerează pe acest dezaxat.

La fel a gândit acest criminal delirant și despre țara noastră, despre România: nu el a avut și mai are nevoie de România, ca să-și pună în aplicare planurile despotice și utopice, ci România, chipurile, ar fi avut nevoie de el! 

Sigur e că, fără acest Iliescu, omul Moscovei, impus în 89 prin asasinat politic – în vechea tradiție a comuniștilor din această parte a lume – , România ar fi putut fi, astăzi, departe.

În loc de acest vis de democratizare, Ion Iliescu a pus țara pe o direcție autoritaristă și a construit în România un regim de tip abuziv, de model kaghebist, oligarhic, ultrapolitizat și guvernat de servicii oculte dubioase, sub care, după 22 de ani de bâjbâieli, populația a ajuns la sapă de lemn, biologic zdrobită, țara a sărăcit devenind o colonie a tuturor aventurierilor și cu un exil fără precedent, Justiția a ajuns un motor al abuzurilor și comploturilor criminale, iar demnitarii, de la cei locali la înalți reprezentanți, au ajuns baroni, îmbogățiți prin jaf, prin politici antiromânești și prin rețele de crimă organizată cu comandă politică.

Aceasta este opera lui ION ILIESCU, a cărui amintire va bântui coșmaresc istoria noastră națională. În timp ce noi, românii, în Țara creată de Iliescu, ne simțim din ce în ce mai rău, el declară senin: „mă simt bine, sunt în formă„…

M-a îngrijorat gestul președintelui Traian Băsescu de a fi oferit, de ziua lui, un buchet de flori albe liderului Ion Iliescu, cel care a furat Revoluția anticomunistă și care a fost impus de Kremlin prin crimă și asasinat politic la București în 89 numai cu misiunea de a face doar o perestroikă și pe teritoriul României. A fost, acesta, un semn de legitimare publică prin care Băsescu l-a privit cu o suspectă bunăvoință pe Iliescu, precum și un semn de dezicere al Președintelui de propriul program anticomunist din 2009. Ion Iliescu a reușit, cu adevărat, să impună la conducerea tuturor structurilor statului român tot pe cei care au deținut puterea politică până în 1989, ajutându-i, mai mult, să preia și controlul economic absolut.

Angela Furtună

4 martie 2012

Ion Iliescu la Realitatea TV  4 martie 2012

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s