Bucovina lui Constantin Arcu

Pe blogul Petruţ Pârvescu, scriitorul Constantin Arcu publică un text de defăimare a Bucovinei, pe care îl asumă ca definitoriu pentru sine. Textul a apărut prima oară în Revista Timpul, nr. 4 din 2011.

http://www.timpul.ro/ro-revista-aprilie-2011.html

Totul sună ca un act de intrare în politică, deşi deocamdată e o politică antibucovineană şi antistatală: http://petrutparvescu.blogspot.com/search/label/Constantin%20Arcu

Citind textele pline de ranchiună şi de vanitate de tipul ţoapă melancolică (în nota psihismului auctorial), se remarcă faptul că definitoriu  pentru Arcu, aşadar, este să denigreze Bucovina şi bucovinenii, de pe poziţii rasiste şi şovine, profund calomniatoare şi nefondate, deşi o face sub masca unei aparente empatii de distilerie proastă. Reaua sa credinţă şi reaua voinţă sunt mai mult decât evidente. Omul inventează un concept, aplică taxinomii, defineşte un bucovinean care nu există, decăzut şi imoral, dar cu care  se identifică, finalmente.  Să fie sănătos, pe vedeniile personale! Dar despre imaginea autenticilor bucovineni, a se lăsa Arcu, măcar pentru a doua generaţie prin zonă! Dumneata nu ai trăit printre bucovineni lucizi.

Realitatea e că numitul Constantin Arcu a fost primit de Bucovina şi de bucovineni cu stimă şi, mai mult, câştigă frumos de pe urma spaţiului bucovinean tolerant şi civilizat,  care acceptă chiar şi specialişti de mâna a doua în schemele sale. Numai să fie oameni cumsecade.

Recent, Vasile Ilie şi Gheorghe Flutur, vicepreşedintele CJ Suceava şi preşedintele CJ Suceava  (primul are aceeaşi origine regională cu Arcu, chiar şi aceeaşi mentalitate: calcă pe cadavre, dacă o cere idealul de famiglie) i-au dat pe mână acestui individ şi Revista Bucovina Literară, finanţată din bani publici. Ca să-i facă şi un cadou suplimentar lui Arcu, liderii CJ m-au dat afară pe mine în 2010, la indicaţia flămânzeană, din jobul meu ce ţinea tot de CJ Suceava, în acceaşi lună de vară în care Biblioteca Bucovinei absorbea revista literară. Drept recunoştinţă, acum Constantin Arcu îşi defăimează oraşul de adopţie (care îl suportă, în ciuda malformaţiilor evidente de caracter) şi în bloc bucovinenii, cărora le face o imagine nemeritată şi injurioasă. Selectez, la întâmplare din textul emis de Arcu, pe sursa menţionată, internetică, deci publică şi internaţională:

Petruţ Pârvescu îi cere lui Arcu: „selectaţi din opera dvs. un text care, în linii mari, generale, să vă reprezinte”.

Arcu răspunde, manipulând cu răutate adevăruri despre o chestiune de care este străin, dar în care se pronunţă în mod rasist, politicianist (probabil se pregăteşte să intre pe vreo listă a unui partid): Din spiritul bucovinean de altădată, gospodăresc, poate ușor rigid, dar disciplinat și eficient din cale afară, s-a ales praful. Nu a mai rămas decît o palidă amintire. Numai ce-l vezi pe cîte unul cum se îmbată și zbiară bătîndu-se cu pumnii în piept că el e bucovinean get-beget, nu cumva să-l calci pe bătăturăIar cu timpul Bucovina a devenit pămînt sterp. Trupul ei e sfîrtecat de prădători nesățioși…Politicenii tăi (Bucovino! n.n.) sînt corupți și hoți pînă în măduva oaselor. Fiecare gașcă pe care ați adus-o la putere prin votul vostru (voi, bucovineni, adică, n.n.) nesăbuit a smuls cîte o halcă zdravănă din trupul Bucovinei. Din măreția ei de odinioară n-a mai rămas decît amintirea. E o epavă (Bucovina, adică, n.n.). O corabie eșuată pe un banc de nisip, care a început să putrezească. Iar mateloții zac mahmuri și storși de vlagă pe puntea plină de jeg și mîluri…E o lume de mitici veritabili, de poți crede ca esti în mijlocul Bucureștiului. Să nu ne amăgim. Homo bucovinensis este gol, nu-l însoțesc decît patimile (beția, hula etc.)… Cred că din nou a venit timpul să se îmbrace în doliu...E nevoie de un om drept care să unească energiile voastre împrăștiate, e nevoie de credință și de unitate”, se mai aude falsetul populist politicianist din opereta flămânzilor şi alcoolicilor anonimi, despre care Arcu susţine că îl reprezintă, bla bla bla.

Data acestei memorabile (prin scrierea prolixă şi confuză, veninoasă şi tâmpită) Epistole a lui Constantin Arcu – Întîia către bucovineni este recentă: Suceava, 2011

 Singura concluzie cât de cât limpede e că Arcu se identifică la final cu nişte bucovineni care nu există, dar pe care el îi vede decăzuţi, beţivi şi hulitori, iar el chipurile nu îi judecă, pentru că, spune flămânzeanul,  în timp am devenit unul dintre voi. Nu sînt cu nimic mai vrednic, îmi asum toate păcatele voastre. Teoria lui Arcu este o ofensă adusă în bloc Bucovinei şi bucovinenilor: nu este vina nimănui, în nici un caz a bucovinenilor, că acest ins  şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii în delir etilic, în medii dubioase, între oameni fără caracter, între specimene de alcoolici, de pleavă culturală pe care ceauşismul cel mai stalinist i-a plantat în Bucovina pentru a accentua prin propagandă ravagiile luptei de clasă, ale atacului la minorităţi, ale spiritului cosmopolit, ale deturnării istoriei autentice şi adevărului nostru bucovinean, din timpul erei ceauşismului ultranaţionalist xenofob.În familiile noastre, în mediile onorabile în care trăim de peste 50 de ani, aceste imagini furnizate de Arcu drept adevăr despre bucovineni şi Bucovina, nu există.
Dar generalizarea sentenţioasă pe care o aplică în acest text recent Constantin Arcu, în chip de judecată de valoare asupra ţinutului bucovinean, asupra valorilor autentice, asupra marii civilizaţii din această parte a lumii, dă la iveală un om profund resentimentar şi defetist, un caracter infect şi o conşţiinţă murdară, cupidă, care vrea să arunce propria murdărie asupra tuturor şi să maculeze valorile şi simbolurile emblematice care definesc cultura acestei zone.
La ora actuală, în lume se dau mari războaie de imagini, iar România este atacată peste tot, din exterior. Arcu dovedeşte că are ştiinţa pentru a da atacuri şi din interior împotriva ţării care îl rabdă, aşa strâmb cum e.

Iată, mai mult,  pe mâna cui a fost dată revista Bucovina Literara! Memoria şi cultura Bucovinei e, din nou, pe mâna unui castrator alogen compulsiv, ce are grave probleme de etică, de ontologie, de deontologie!

Intrigant şi corupător, Arcu i-a ras din vizor pe toţi amicii lui de dinainte, cu care  a supt ani buni de la robinetul bugetar bucovinean al culturii scrise,  i-a călcat în picioare – după ce i-a folosit în acte de provocare şi delaţiune sau turnătorie şi intoxicare – pe toţi oamenii care i-au făcut vreodată vreun bine; acum îi rade şi pe liderii CJ care l-au uns în 2010 în fruntea bucatelor. La boala lui Arcu,  trădarea şi jocul dublu fac diagnosticul diferenţial dintre lichea şi histrion.

Cine se vrea acest Constantin Arcu. Dar vrutul nu e totuna cu pututul, la Flămânzi

Cine se vrea acest personaj care se ocupă, prin propagandă, cu distrugerea imaginii Bucovinei, în vreme ce atâţia alţii ne preocupăm de dezvoltarea acestei regiuni şi de bunăstarea locuitorilor ei. Este – una la mână – un om care se vrea ceea ce nu este  şi nu va fi niciodată. Unii critici, bine unşi de magistratul flămânzean, spun, din politeţe şi printre dinţi, că ar fi un scriitoraş. Arcu se crede mare scriitor, de Nobel, deşi nici un cititor profesionist nu a putut să termine vreo carte de a sa, datorită faptului că toate sunt fade, cretine şi fără alt rost decât autoterapia de sevraj a autorului bolnav de autorlîc. Fixat în neputinţa provinciei şi a mediocrităţii personale, tipul se screme pe multe pagini să scoată la iveală, cu ochii scoşi din orbite, câte un bol alimentar rău mestecat şi lipsit de fermenţii digestiei inteligente. Pentru că nu scrie decât în registru psihotic, nu gândeşte decât în logica rasistă, bahică, misogină şi hiperbolică (e, ca să zicem aşa, lumea lui), se comportă faţă de text cu inabilitate de peticar, şi nu nuanţează decât în registru caracteriopat, după o tipologie preponderent scatofilă.

Constantin Arcu: un zero literar şi uman, cu instincte veroase, dar cu un ego hipergonflat şi prost sigilat într-un bidon din care răzbat din când în când emisii putride.

Arcu, cel din textul prolix şi calomniator de ţară de pe blogul prietenului său Pârvescu: un om arogant şi bolnav de patimi, un posibil rebut  flămânzean din Flămânzi (e, desigur, regretabil că şi-a lăsat oraşul celebru răsculogen, pentru a infecta spaţiul bucovinean, dar Arcu nu e singurul botoşănean care îşi trădează meleagurile natale pentru a se mai da în stambă şi prin vecini, sărind gardul. Ilie Vasile îl urmează la doi paşi), flămând de mărire cu aldămaş, un Julien Sorel de Ţara Paielor. După propriile mărturisiri, a venit cândva în Bucovina (deşi îşi aminteşte că a avut alte oferte mai bune, ca Paris, Londra, Odobeşti să trăieşti!), unde face o carieră fulminantă, de la, eheiii, Rădăuţi până la, ohoo, Bucureşti, prin relaţiile de partid, de mafie Justiţioată şi de stelele angelice de pe umerii înaripaţi de iluzii patologic-genialoide. În tot acest timp, aerele puterii şi tăria levitaţionistă i se urcă la cap. Omul îşi foloseşte de ani buni şmecheria ţărănească şi biştarii de magistrat român cu privilegii nemeritate pentru a se cocoţa pe diverse piedestaluri, care mai de care mai inutile, încingându-se cu foc în hora clanurilor obscure şi  suspecte de deşarte patimi şi plătind fiecăruia preţul de piaţă, inclusiv unor critici literari slabi de virtute dar tari de canon lucrativ.

Nu i-aş fi acordat nici azi, cum nici altădată, atenţie, acestui neica nimeni cu tablou clinic de horror-ţarevici din patria opincilor, deşi este un ticălos cu acte în regulă şi mult rău a lăsat în urma sa, fiind şi un abil înscenator; pentru că omul, parvenit tipic, venit cândva cu izmenele rupte în Bucovina, după propriile amintiri duioase, mai întâi pe bucovineni i-a mazilit, ca să-şi facă sieşi loc în diverse funcţii, comitete şi comiţii. Parvenitul de Ţara Paielor aşa face: face şi tace. Vorba aia, îl primeşti în casă, îţi ia casa. Îi dai un blid cu mâncare în camera de oaspeţi şi bani de drum, îţi înfige cuţitul în spate. Şi tot el la lume cu gura, că să-i dai ce i-ai luat.

Neamul prost şi vâna de bou

Locul unde farsorul Arcu îşi dă ochii porcini peste cap, e, de obicei, literatura română şi revista Bucovina Literară, din care a făcut un aspirator de praf.  Şi de bani. Bani bucovineni, faţă de care are pohte (căci vorba aia, banii nu au miros dar au gust bun), dar pe bucovinenii care îi fac îi denigrează pe unde apucă. Aşa cum o face şi pe blogul colegului său interjudeţean Petruţ Pârvescu…

Deh, frumoasă Bucovina, păcat că e locuită de botoşăneni ca Arcu sau amicul său Ilie şi etc….Rătăciţi în istorie, capitaliştii aceştia de cumetrie între cătune unde duduie vâna de bou… Fudulie provincială de neamuri proaste, fugite de acasă, pentru că în satul natal trebuie să rămâi om, nu hahaleră, căci altminteri, vorba aia, te arată sătenii cu degetul. În schimb la oraşul mare, nu te ştie nimeni, poţi să te dai rotund în cartier. Iar noi, aici, ce să spunem? Bunătatea şi toleranţa  bucovineană, nemărginite, ne-au adus mereu surprize.  Iar de multiculturalitatea exersată cu înţelepciune au profitat câţiva intriganţi lipsiţi de caracter, care şi-au detonat armele de învrăjbire, din plăcerea de aface rău sau de a face pe placul vecinilor pricinaşi tradiţionali. Vorba aia, primeşti pomanagiul în casă, îi faci un bine, îi pui sufletul pe masă, el îţi dă în cap, şi apoi te face prost la tine acasă. I-ai făcut un bine, aşa-ţi trebuie!

Înaintea descălecării lui Arcu printre onorabilii localnici bucovineni, bântuiţi de-a lungul istoriei de multe astfel de episoade cu vampiri şi dictatori de doi lei,  Suceava  a mai fost deranjată, şi în anii 60, de un val de migratori istorici, propagandişti, activişti şi ziarişti sosiţi cu buldozerele propagandei ceauşiste din toate colţurile lumii, de pe la Zamostea, Vârfu Câmpului, Vaslui, Vama, Călineşti, Vultureni, Soloneţ, Cajvana, Sasca Mică, Preuteşti, Sihlea,  Maramureş, Boroaia, sudul Moldovei etc, sate unul şi unul, din care feciorii şi fecioarele seduse de stalinismul ceauşist au simţit nevoia să se mute direct în blocurile din Suceava, după ce, mai întâi, au dărâmat Suceava istorică, europeană, veche, mânaţi de sete proletară, ură de clasă împotriva bucovinenilor şi de furie xenofobă faţă de multiculturalitatea umanist liberală ce definea prosperitatea cosmopolită locală rezultat al unei evoluţii istorice continue şi naturale. Într-o civilizaţie matură, memoria trebuie păstrată şi respectată aşa cum e,  cu sfinţenie, dar aceşti agenţi ai  ideologiei românizării forţate, care au condus PCR  de ieri şi conduc azi toată propaganda PCR emanată, au distrus efectiv un etaj de arheologie a trecutului Bucovinei, punând în loc clişeele extremiste de stânga şi de dreapta, reunind spiritul intolerant, care au generat un clişeu nou bucovinean, fals. Pe acest fond, hop,  vine acum şi Arcu et Co, cu alţi botoşăneni sau bârlădeni şi de alte provincii inculte şi agresive, zdup, cu al doilea val de invadatori cu misiune de distrugere a memoriei şi de manipulare, pentru a genera şi impune public un nou clişeu artificial despre Bucovina şi despre bucovineni.

Ce îndemn sănătos se poate da unui alogen stupid?

Fie puneţi mâna pe carte, pe Constituţie şi pe Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului, voi alogeni din toate neamurile,  şi învăţaţi lecţia onestă a României, a Bucovinei, a Occidentului, setul de valori ce impune spiritul tolerant şi  diversitatea, alăturându-vă majorităţii care luptă din greu să modernizeze această lume, fie vă întoarceţi la voi acasă, în enclave, la Flămânzi, la Cucuieţi sau la Afumaţi, pentru că satele abandonate de voi peste tot în România chiar duc dorul unor intelectuali fii ai locului care să ajute la refacerea satului românesc. Nu mai veniţi în oraşe pe care nu le înţelegeţi, dar pe care le transformaţi în ţinuturi ale groazei; la Suceava, care este un oraş cu istorie veche, dar din care sucevenii sunt alungaţi mereu de invadatori ce nu înţeleg pe ce lume se află,  nu se simte deloc nevoia de activişti mercenari rurali, care propovăduiesc doctrine extermiste şi rasiste sau false teme etnice şi confesionale. La oraş, lumea cântă la pian, merge la concerte, la teatru, la filarmonică, la bibliotecă, la mall, face jogging, vorbeşte limbile culturilor vecine (ucraineană, idiş, armeană, germană, ivrit, poloneză, maghiară, rusă, italiană, franceză, engleză),  are aspiraţii la seturi de valori urbane, comunicative, colocviale, ce se ridică deasupra satisfacerii instinctelor ancestrale, tipice flămânzenilor fruntaşi în satul lor.

Este această remarcă rasistă? Pentru a deconstrui teoria Arcu din blogul Părvescu, puţin rasism pare imposibil de evitat, de dragul expresionismului,  în replică la emisia rasistă de denigrare a Bucovinei practicată nonşalant de Arcu. Orice acţiune naşte o reacţiune amiabilă.

Îl munceşte talentul, doarme iepureşte, fură de unde poate câte o inspiraţie

1. Faptul că a plagiat titlul Simonei de Beauvoir, La Cérémonie des adieux,  pentru a-şi boteza răsuflatul său Ceremonial de despărţire, îl califică pe Arcu drept  oţ prost. Furtul de idei şi de influenţe nu e pedepsit la noi, dar te face definitiv ridicol. Plagiatul şi mai şi. Vorba ceea,  a turna vin în apă, ca să revenim la registrul preferat al flămânzeanului, este cel mai mare furtişag.

2. Faptul că, împreună cu Ion Beldeanu, Nicolae Cârlan, Onu Cazan, Arcu a scris un denunţ calomnios împotriva mea (care lucrasem la Bucovina literara vreo trei ani, între 1999-2003) şi au forţat prin delaţiune şi procedee jdanoviste mâna fostului preşedinte al Consiliului Judeţean Gavril Mîrza ca sa fiu dată afară şi hulită, ca şi Monica Lovinescu, de aceia, chiar  de 8 martie 2003, pentru simplul motiv că propusesem să scoatem în acel an un număr festiv al revistei Bucovina Literară, dedicat Monicăi Lovinescu la împlinirea vârstei de 80 de ani,  îl califică pe flămânzean, din nou şi definitiv, pentru ticăloşie rară, jdanovism perfect. În acelaşi an, Gellu Dorian a marşat totuşi la proiectul meu, iar numărul dedicat Monicăi Lovinescu a fost scos la Hyperion. Au scris: Alex Ştefănescu, Gheorghe Grigurcu, Lucian Vasiliu, Ştefan Borbely, Adrian Alui Gheorghe, Mihaela Albu, Luca Piţu, Gellu Dorian, Gabriel Liiceanu, Daniel Corbu, Mihail Gălăţanu, Liviu Ioan Stoiciu, Cassian Maria Spiridon, Angela Furtună. Dacă voi fi uitat pe cineva, iertare, anii au trecut, multe se uită, dar e greu să uiţi ticăloşiile confraţilor gen Arcu, care ţi-au distrus, cu bunăştiinţă şi manipulare, viaţa printre confraţii scriitori, şi care practică neostalinismul cu nonşalanţă, la tine acasă, zbiri şi cinici.

Angela Furtuna

Angela Furtuna

Scriitorii care au contribuit la realizarea Numarului 4 din 2003 dedicat Monicai Lovinescu la revista Hyperion

A mai existat  încă un prigonit inocent pentru Adevăr în Bucovina recentă. Mărturiile criticului şi cercetătorului Eugen Dimitriu, în al său volum Lovineştii, editat în 2001 sub îngrijirea lui Constantin Severin, arată clar că şi înainte de 2000 (sub direcţiunea Mircea A. Diaconu, Cozmei, Arcu şi Beldeanu etc.), şi după 2000 (sub direcţiunea Beldeanu, Arcu, Cârlan etc), conducerea acestei reviste a respins sistematic publicarea Monicăi Lovinescu. Iar eu fusesem data afară abuziv, la cererea lui Arcu, în 2003 tocmai din aceste raţiuni (să nu realizez numărul Monica Lovinescu la Bucovina Literară), după cum a constatat şi ancheta Comisiei de Cultură a Consiliului Judeţean, în martie 2003.

În tot acest timp, cât în Bucovina, alogenii de tip Arcu sau Beldeanu et Co, sosiţi aici începând cu anii 60 şi după, pe tancurile ideologiilor extremiste ultranaţionalist-xenofobe sau ale prostiei excesului de zel instituţionalizat, şi lista e lungă – mă ocup critic de asta, cartea e sub tipar – ,  îi fugăreau pe autorii bucovineni şi se ţineau de incitări şi diversiuni orientate împotriva valorilor,  în România, marea scriitoare Monica Lovinescu era demult editată de Humanitas, încă de la debutul anilor 90, era publicată la România Literară (unde am debutat şi eu oficial, la 40 de ani, în nr. 42 la Poşta Redacţiei şi nr. 46 la Pagina Poemul cu Scrisoare, din 1997), Vatra, Familia, Secolul XX, Manuscriptum, Contrapunct şi atâtea alte periodice româneşti. Numai la Suceava, o mână de politruci demenţi, de intelectuali terorişti, ce nu au pierdut nicio clipă puterea de influenţă pe lângă politicieni, formând ei clientela şi coloana a V-a Aparatcika  a politicului, menţineau linia lui Ceauşescu şi au continuat să o menţină până recent, enclavizându-ne provincia şi modificând cu tenacitate specificul bucovinean cultural istoric, care devenise în trecut cu succes o paradigmă a diversităţii şi a dialogului intercultural şi interconfesional, şi începuse să se refacă temeinic şi după tragediile şi rănile Holocaustului şi ale Gulagului: noii politruci alogeni şi aventurieri din cele patru vânturi ale românismului rigid reveneau, însă, aici, cu misiunea de a distruge din nou pacea bucovineană, de mică Europă prosperă şi fericită, care anunţa un viitor senin în anii copilăriei noastre.

3.  Faptul că, în vara lui 2010, complotând împreună cu confratele său botoşănean Vasile Ilie, vicepreşedinte al CJ şi lider infractor demonstrat al PD, a reuşit să determine conducerea Consiliului Judeţean Suceava să mă dea afară din jobul meu în cel mai ruşinos şi criminal mod cu putinţă, printr-un gest lipsit de temei şi de demnitate,  îl califică şi pe Constantin Arcu pentru eternitate drept o specie joasă. De altfel, deîndată ce a pus mâna pe revista Bucovina literară, s-a ţinut tot de denigrări, ca şi pe blogul Pârvescu, a ameninţat public că mă va băga în închisoare şi multe alte grozăvii iscate dintr-un resentimentar psihic bolnav şi fără limite, înveninat din născare.

Acum, pe blogul Pârvescu, Arcu sare la atac din nou, de data aceasta împotriva Bucovinei şi a bucovinenilor, minţind din nou cu neruşinare, falsificând şi inventând clişee care afectează imaginea ţării în lumea bună.

Pe mâna cui a fost dată de autorităţi Bucovina literară!

Pe mâna cui intră studenţii din Universitate!

Pe mâna cui au fost daţi cetăţenii români în instanţe!

Hotărât lucru, acest om nu suportă frumuseţea, nu suportă Binele şi Adevărul, nu are cultul admiraţiei şi nici  darul sincerităţii. Nu are o minimă cultură, nici un simţ critic educat, nici simţul măsurii, nici gusturi artistice mature. Tocmai de aceea rămâne un primitiv violent şi periculos, uns cu toate alifiile, un duşman al valorilor şi al eticului, un rateu. Acolo unde apare Arcu, reapare invariabil arhetipul Răului. Nu degeaba se înrudeşte caracteriologic cu Vasile Ilie: veritabili subminatori ai civicului, conspiratori din umbră ai progresului şi umanismului, duşmani ai Binelui public.

Vasile Ilie. Măştile Răului şi Chipul Fiarei
Vasile Ilie. Măştile Răului şi Chipul Fiarei

Angela Furtună

19 decembrie 2011

…………………………………………………………………………………………………

PS. Atașez în subsol textul complet al lui Constantin Arcu, prin care acesta defăimează Bucovina și bucovinenii, într-un mod răuintenționat, calomniator, premeditat, aducând atingere gravă imaginei acestei culturi. După cum îi este caracterul – josnic și murdar – Arcu a dorit să se facă remarcat și celebru prin metoda clasică de a provoca un scandal. Nu i-am dat replică ori de câte ori ne-a atacat personal (un vermifug e mult mai eficient), însă nu trebuie să rămână nesemnalat și atacul nemeritat pe care Arcu îl lansează la adresa comunității bucovinene, care l-a găzduit întotdeauna cu stimă și care primește astăzi, iată, șuturi de la acest pigmeu ce este plătit din bani publici la o revistă bucovineană. A nu-i răspunde, înseamnă a-l lăsa să ne rescrie istoria, pentru că la finalul textului său, Arcu se dă drept purtător al noilor valori bucovinene, chipurile decadente. Ei bine, nu, Arcu nu este bucovinean, nici vorbă!, nici prin cultură și nici prin valorile asumate, o spun nativii locului, el e doar un turist injurios și grozav de furios că nu a reușit nici să mute Bucovina acasă la el, în șură, nici să-i reducă la tăcere pe cei care știu de unde a plecat acest ipochimen.

http://petrutparvescu.blogspot.com/search/label/Constantin%20Arcu
„7 + UNU. În contextul celor afirmate, pentru a avea un dialog mai direct cu cititorii noştri, selectaţi din opera dvs. un text care, în linii mari, generale, să vă reprezinte. Vă mulţumesc pentru înţelegere.
INSCRIPȚII
Epistola lui Constantin Arcu
Întîia către bucovineni
I.
Salutare. Descălecatul în Bucovina
Salut, frați bucovineni, și Domnul să vă aibă în pază!
În urmă cu aproape trei decenii descindeam în Bucovina, convins că pătrund într-un ținut de poveste. Renunțasem la oportunități mult mai tentante, preferînd un post de avocat în Rădăuți. Am coborît într-o noapte din tren și am ajuns pe bîjbîite (luminile stradale nu erau aprinse, se strîngea cureaua pentru plata datoriilor externe), întrebînd din om în om, la singurul hotel din oraș. Nu aveam mulți bani în buzunar și am căpătat un pat ieftin, într-o cameră cu încă vreo șapte cantaragii care reparau bascule în zonă. Erau niște tineri veseli, cu o sticla cu lichior și o bucată de salam pe masa din mijlocul încăperii, din care am gustat și eu. Văzîndu-mi blugii uzați, au făcut haz pe seama pretențiilor mele că aș fi avocat în tîrg, degeaba le-am arătat repartiția. Dar m-au tratat cu multă ospitalitate.
În dimineața următoare, zi de duminică la mijloc de august, am ieșit în oraș. Imaginea idilică despre Bucovina a prins să capete un contur și mai adînc. Și o vreme m-am simțit ca într-un basm în care dai peste miracole la tot pasul. Prin tîrg își făcea drum un pîrîiaș săgetat de cîrduri de pești. Erau probabil socotite făpturi ale lui Dumnezeu, nimănui nu-i dădea prin cap să arunce vreo plasă. În după amiezile de duminică stăteam ore în șir pe un pod dintr-un cartier mărginaș al tîrgului și presăram firimituri de pîine admirîndu-le zbenguiala. Pe la începutul lunii octombrie din același ani, un coleg m-a întrebat dacă nu vreau să fac o plimbare cu mașina. Avea treburi la Ulma și a socotit că vreau să cunosc zona. Văd și acum cu ochii minții pădurile mirifice peste care se pulveriza lumina gălbuie a după amiezii de toamnă bucovineană. Se desenau pe dealuri ca niște covoare, într-o paletă de verde, galben, alb, arămiu, după amestecul de foioase și conifere. Mi se părea că trăiesc un vis frumos. Și cîțiva ani am fost convins că aici totul este la fel de la începutul veacurilor, iar voi muriți doar pentru a renaște de îndată. A fost o iluzie!
II.
Lepădarea de… sine
Cine a trăit între voi în ultimii treizeci de ani poate observa că mentalitățile voastre s-au schimbat. Întocmai cum șarpele își leapădă pielea, în cazul vostru a avut loc o lepădare de … sine. Și dacă șarpele își leapădă o haină, dacă pot spune astfel, alegîndu-se după un timp cu alta nouă, voi ați rămas goi, cu pielea bobotită de citrice.
Privind în adîncul istoriei, constatăm că bucovinenii au primit vrînd-nevrînd un dar de mare valoare. Străini cu un înalt grad de civilizație v-au imprimat un spirit nou și voi v-ați lăsat învăluiți în acel suflu. Ați văzut apoi că e bine și ați început să vă făliți, așa și pe dincolo, iată cine sîntem noi! Dar tot la fel, duhul civilizator s-a retras după un timp în locurile din care venise și voi v-ați trezit dezgoliți. Nu imediat, au trebuit să treacă zeci și zeci de ani pînă să înțeleagă lumea că nu aveți motive de laudă.
Din spiritul bucovinean de altădată, gospodăresc, poate ușor rigid, dar disciplinat și eficient din cale afară, s-a ales praful. Nu a mai rămas decît o palidă amintire. Numai ce-l vezi pe cîte unul cum se îmbată și zbiară bătîndu-se cu pumnii în piept că el e bucovinean get-beget, nu cumva să-l calci pe bătătură. Nu-i jignire mai mare decît să-i spui că-i moldovean ca toți ceilalți. Există un sentiment naiv, dar viguros de „patriotism local”, de superioritate, o mîndrie vană și fără acoperire pe care o etalează la tot pasul. E o lume de mitici veritabili, de poți crede ca esti în mijlocul Bucureștiului. Să nu ne amăgim. Homo bucovinensis este gol, nu-l însoțesc decît patimile (beția, hula etc.). Aici, ca și aiurea în țară, se constată o disoluție a moralităiți. Nu v-ați ales decît cu o fală deșartă ce vă nimicește și bruma de virtute rămasă.
Iar cu timpul Bucovina a devenit pămînt sterp. Trupul ei e sfîrtecat de prădători nesățioși. Peștii nu mai există de ani și ani, probabil ați secat și pîrîul cu lăcomia voastră. Pădurile au fost tăiate pentru a îmbogăți cîțiva nemernici. Politicenii tăi sînt corupți și hoți pînă în măduva oaselor. Fiecare gașcă pe care ați adus-o la putere prin votul vostru nesăbuit a smuls cîte o halcă zdravănă din trupul Bucovinei. Din măreția ei de odinioară n-a mai rămas decît amintirea. E o epavă. O corabie eșuată pe un banc de nisip, care a început să putrezească. Iar mateloții zac mahmuri și storși de vlagă pe puntea plină de jeg și mîluri. Cred că din nou a venit timpul să se îmbrace în doliu. Umilește-te, frumoasă Bucovină, numai așa vei putea renaște! Nu este altă cale, orgoliul tău înseamnă numai amăgire și slavă deșartă. Amintește-ți: „Oricine se înalță pe sine va fi umilit, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța” (Luca, 18, 14).
Voi fi poate acuzat de înaltă trădare, expus oprobriului public, dar sînt pregătit sufletește să-mi duc crucea. Cei ce vor veni după noi vor înțelege că eu nu v-am vrut decît binele. N-aș fi ieșit în văzul lumii să vă atrag atenția dacă n-aș crede că încă vă puteți reface, în primul rînd, moral. De unde a început decăderea voastră. O spun cu durere în suflet. Nu arunc piatra pentru că în timp am devenit unul dintre voi. Nu sînt cu nimic mai vrednic, îmi asum toate păcatele voastre. Însă deocamdată ipochimeni „fără însușiri” se dau mari filosofi și, scobindu-se cu gravitate și nu fără oarecare distincție în cavitatea nazală, cujetă la nemurirea sufletului sau la alte chestiuni pentru care n-au nici un fel de pricepere. Gîndindu-se numai la interesele lor. Iată cine se îngrijește de viitorul copiilor voștri. Dar nimic nu-i definitiv pierdut. E nevoie de un om drept care să unească energiile voastre împrăștiate, e nevoie de credință și de unitate. De asumarea păcatelor voastre. Sper că se vor alege din rîndul vostru bărbați vrednici de un trecut măreț!
Salutare. Harul fie cu voi! Amin.
Suceava, 2011″
Anunțuri

2 gânduri despre “Epistola Întâia şi nu cea de pe urmă a Angelei Furtună către un hulitor al Bucovinei

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s