Dacă fiecare cercetător sau scriitor român şi-ar asuma cu onestitate recuperarea memoriei unui autor care l-a precedat şi cu care s-a simţit înrudit prin destin şi prin misiune sau stil, este sigur că literatura română şi cultura strămoşească s-ar fi găsit cu siguranţă astăzi mult mai departe. Iar răspândirea ei în lume ar fi fost mai multă şi mai bună, iară nu tot ca pe vremea lui Alecsandri, care se plângea acum mai bine de o sută de ani unui prieten, într-o epistolă în care lăuda izbucnirea la viaţă a talentului junei pe atunci Haricleea Darclee,  că românii sunt cunoscuţi puţin şi rău în lume.

Mai ales din punctul de vedere al cantităţii, al receptării şi al vitrinei, relevanţa culturii majore româneşti ar fi fost astăzi sporită, dacă intelectualii români şi-ar fi văzut mai mult de drumul harnic al rostuirii propriei opere, de chivernisirea memoriei şi muncii altora de până la ei, care se continuă şi sporeşte prin fiecare nou demers creator ce li se va încredinţa celor care vin după noi.

Pentru recuperarea operei Monicăi Lovinescu, în cadrul revistelor literare sucevene, ca şi pentru construirea brandului Zilele Monica Lovinescu, am avut de înfruntat multe dificultăţi. Majoritatea au venit dinspre „confraţii” locali, literari, culturali şi administrativi (am folosit ghilimelele pentru a marca tocmai lipsa unei atitudini profesioniste şi corecte la majoritatea celor amintiţi şi implicaţi în proiectele importante pentru cultura naţională).

Astfel, în vreme ce Humanitas, Vremea, Secolul XX, Polirom, România Literară, Vatra, Steaua, Familia, publicau deja, chiar de la începutul anilor 90, opera Monicăi Lovinescu sau  studii şi articole de recuperare şi cercetare, la Suceava numele Monicăi Lovinescu a continuat să fie interzis şi în anii 90, şi  în anii 2000, la revista locală Bucovina Literară (ce apare pe bani publici, dar cu rigori jdanoviste), interdicţiile venind de-a lungul timpului atât de la echipa directorială din anii 90 formată din Mircea A. Diaconu, Cozmei, Beldeanu (vezi mărturia lui Eugen Dimitriu, în Lovineştii, capitolul despre Monica Lovinescu*), cât şi de la echipa Arcu, Beldeanu, Cîrlan, Cazan, în anul 2003 şi după. În februarie 2003, în ultima şedinţă de redacţie hibernală, când Monica Lovinescu împlinea 80 de ani, am propus realizarea unui număr Bucovina Literară omagial dedicat scriitoarei. În loc de bunăvoinţa confracţilor, rămaşi la rigorile discursului ceauşist, aceştia au întocmit un denunţ calomnios împotriva mea şi au determinat pe fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava, Gavril Mârza, să mă dea afară din redacţie, lucru care s-a şi întâmplat, pe 8 martie 2003. Denunţul a fost semnat de scriitorii Arcu, Beldeanu, Cîrlan şi Cazan, iar ancheta desfăşurată ulterior de Comisia de Cultură a CJ a stabilit falsitatea acuzaţiilor, înscenarea împotriva mea şi ilegalitatea acţiunilor acestor jdanovişti întârziaţi prin istorie. Lasă, însă, ca scriitori şi zeloşi colaboratori şi propagandişti ceauşişti, erau, ei , obişnuiţi în majoritate cu fapte de delaţiune şi mai şi.

În emisiunea realizată în 17 noiembrie prin amabilitatea Plus Tv, In Memoriam Monica Lovinescu, sunt multe detalii noi privind recuperarea memoriei scriitoarei Monica Lovinescu, şi la Suceava (unde culturnicii din gruparea de old-monopol a Bucovinei Literare au obstrucționat timp de 21 de ani recuperarea Monicăi Lovinescu și a altor scriitori din exil), şi la Fălticeni:

* Eugen Dimitriu, biograf al familiei Lovinescu: în cartea sa Lovineştii, în capitolul dedicat Monicăi Lovinescu, mărturiseşte că revista Bucovina Literară i-a refuzat numai cercetările despre Monica Lovinescu, nu şi cele privindu-i pe alţi Lovineşti. Cum cartea a apărut în 2001, constatările cercetătorului se referă la perioada în care revista s-a aflat sub conducerea lui Mircea A. Diaconu, Beldeanu, Cozmei, Cîrlan, precum şi sub Beldeanu, Arcu, Cîrlan. Situaţia s-a perpetuat până în 2011. În 2003, pentru simpla intenţie de a publica Monica Lovinescu în omegiu la 80 de ani, eu am fost dată afară din revistă în urma unui denunţ calomnios semnat de Arcu, Beldeanu, Cîrlan şi Cazan. Revista Hyperion, în schimb, la cererea mea, a editat acel număr festiv Monica Lovinescu 80, în 2003. Colaborarea a fost excelentă, contrară atitudinii generalizate sucevene.

În tot acest timp, opera Monicăi Lovinescu este de mult editată în România, încă din anii 90, de Humanitas în majoritate (Monica Lovinescu este autor Humanitas), iar revistele româneşti importante, ca România Literară, Vatra, Steaua, Familia, Acolada, Secolul XX etc., publică neîncetat articole şi studii despre scriitoarea Monica Lovinescu. Numai la Suceava, datorită relei credinţe a conducătorilor culturnici, s-a dorit întârzierea recuperării acestui nume remarcabil al literelor românești din exil, al politologiei, eseisticii, jurnalismului democrat şi al criticii româneşti, cu nici mai mult nici mai puţin decât 21 de ani. Şi toate astea, cu asupra de măsură încă, într-o instituţie plătită din bani publici pentru a apăra cultura naţională majoră şi valorile universale, fără discriminări şi excluziuni.

Angela Furtună

14 decembrie 2011

Anunțuri

2 gânduri despre “In Memoriam Monica Lovinescu, la Plus Tv, 17 noiembrie 2011 – Angela Furtuna

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s