O poveste emoţionantă de viaţă trăieşte în aceste zile Excelenţa Sa Domnul Mark Gitenstein, Ambasadorul Statelor Unite ale Americii  la Bucureşti. După ce a petrecut în data de 27 aprilie a.c. câteva ore  la Suceava,  a pornit, imediat a doua zi,  în pelerinaj către Botoşani, ţinutul  străbunilor săi. Astfel, în timpul vizitei efectuate  în dimineaţa de joi 28 aprilie la Marea Sinagogă din Botoşani (unde sunt înmormântaţi strămoşii săi) , domnul ambasador a primit de la domnul Gustav Finkel, un localnic botoşănean care se ocupă de definirea arborelui genealogic al domnului Gitenstein,  o copie a certificatului de deces (datat 1888) al străbunicului, Sama Bralever, al tatălui său. Documentul a fost găsit în Arhivele Statului locale. Martorii de la faţa locului au relatat că, ulterior,  în timp ce asistenţa îşi ţinea respiraţia în faţa unei întâmplări atât de neobişnuite şi în acelaşi timp cumva maiestuoase, ambasadorul american a pus palma pe documentul original,  stăruind cu sfială asupra demnităţii afective a momentului, spunând celor de faţă că, pentru a clipă, a avut sentimentul că îşi atinge stră-străbunicul, precum şi tatăl,  care a părăsit această lume recent,  la sfârşitul anului 2010. Oamenii au clipit pentru a-şi opri lacrimile, recunoscători soarelui ce boteza aceasta dimineaţă liniştită şi-i îmbrăca în lumină.
În acest fel, am putut restabili legătura cu familia. Sunt convins că Sama Bralever nu se gândea că stră-strănepotul său va ajunge în România ca ambasador al SUA. Aceasta este o poveste frumoasă între România şi Statele Unite. Am simţit că îl ating pe stră-străbunicul meu şi pe tata. Tata ar fi fost foarte mândru şi fericit„, a declarat celor prezenţi diplomatul american. Mark Gitenstein a vizitat, ulterior, Cimitirul Evreiesc din municipiul Botosani.Totul strălucea în primăvara ce, în sfârşit, şi-a făcut apariţia.

În ultimii ani, pe măsură ce condiţiile libere de comunicare şi de dialog intercultural se normalizează cât de cât şi în România,  mulţi evrei cu rădăcinile în pământul românesc revin la vatra unde şi strămoşii lor au trudit şi au trăit în pace, împreună cu românii şi cu alţi conaţionali (armeni, ucraineni, maghiari, poloni, saşi, ruşi, lipoveni, ţigani etc.), contribuind la prosperitatea, dezvoltarea, cultura, serviciul militar şi apărarea intereselor unei Patrii comune.

Revenirea evreilor, reînnodarea unor prietenii şi a unor vechi relaţii de familie, refacerea capacităţii civilizaţiei româneşti de a permite şi de a aprofunda linkuri interculturale, după tragicele episoade integriste şi xenofobe din secolul trecut (Holocaustul transnistrean şi antisemitismul ceauşist), toate acestea reprezintă un semn de revenire a sănătăţii civice şi de consolidare a spiritului politicilor democratice.

În plus, există o conotaţie specială care cred că trebuie adăugată acestor evenimente, în acord cu evoluţia geopolitică actuală şi cu noile curente politice şi ameninţări globale.  Istoria este, se vede încă o dată, un drum sinuos şi inedit, adesea abrupt, care ne pune în ipostaze nu numai inedite ci şi impredictibile. Astfel, îmi amintesc  cum, în perioada cât efectuam documentarea pentru volumul meu La anul, la Ierusalim, o carte (Biblioteca Bucovinei, 2009), în publicaţia Studia Hebraica a Centrului Goldstein Goren de Studii  Ebraice a Facultăţii de Litere din Bucureşti, am găsit în numărul 6 din 2005, un studiu semnat de Felicia Waldman, intitulat „Ce a învăţat Hitler de la Genocidul Armean”. Există acolo o anecdotă care ne este reamintită pentru că este foarte sugestivă pentru ideile secolului trecut şi nu numai. Ea spune aşa: Un evreu în vârstă, pe patul de moarte, înconjurat de o mulţime de nepoţi, îşi trăia ultimele clipe de viaţă. Înainte de a-şi da sufletul, bărbatul face semn nepoţilor să se apropie, căci are ceva foarte important să le spună. Cu o ultimă răsuflare, rosteşte: Să aveţi grijă de armeni… şi închise ochii. Nepoţii, nedumeriţi, întreabă pe rabin ce a vrut să spună bunicul cu aceste cuvinte. Rabinul, înţelept, le explică: dacă evreii nu-i vor proteja pe armeni, după ce vor fi ei exterminaţi, va veni rândul evreilor.  Referinţa era clară, anume la genocidul armean, care, în Europa secolului trecut, a precedat şi inspirat durerosul Shoah.

Extrapolând, în acord cu situaţia complexă din zilele noastre, când problemele  dificile din Orientul Mijlociu ne privesc în egală măsură pe toţi, evrei, români sau americani ori alte seminţii occidentale, un  înţelept rabin vizionar ne-ar putea spune tuturor: Să aveţi grijă de evreii de pretutindeni, cum şi de cei din Israel…În fond, ei sunt – în aceste timpuri- cei mai expuşi unei teribile ameninţări concrete şi punctuale (din nou, de tip genocid) a fiinţei lor naţionale, etnice, culturale şi spirituale, iar dacă noi,  ceilalţi prieteni tradiţionali şi istorici statornici apărători ai democraţiilor de tip occidental, nu vom avea grijă de ei, vom urma noi la rând…

La toate acestea m-am gândit, printr-o uluitoare asociaţie de idei,  în timp ce citeam despre emoţionanta întâmplare de la Botoşani din dimineaţa acestei zile, când Excelenţa Sa Domnul Mark Gitenstein, Ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti, şi-a îmbrăţişat în Marea Sinagogă umbra strămoşului patern de origine română, evreul Sama Bralever, care a fost astfel pomenit de lacrima tuturor celor prezenţi. Într-adevăr, aceasta este o poveste frumoasă între România şi Statele Unite, şi este o poveste frumoasă, de suflet şi de omenie, de renaştere şi de iubire, în genul multor poveşti dintre evrei şi români, atunci când, şi unii şi ceilalţi, indiferent de presiunile istoriei, rămân  lucizi, chibzuiţi şi omenoşi (calităţi care i-au apropiat dintotdeauna şi îi înrudesc  decisiv în familia iudeo-creştină). Nu pot să ascund faptul că am simţit din nou că pământul românesc are multe taine şi înţelesuri pentru fiii prezentului, iar România are nevoie de buni comunicatori şi tălmaci ai firelor încurcate care îi poartă destinul mai departe, dar şi de prieteni statornici, care să o apere şi pe care să-i ocrotească la rândul ei. Logo-ul acestei prietenii reciproce: generozitate, demnitate, solidaritate.


Angela Furtună

28 aprilie 2011


Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s