Stilul de viaţă:

un concept asupra sensului vieţii

Am primit cu bucurie, din partea Asociaţiei « Grupul Ecologic de Colaborare – GEC Bucovina » (pe care o felicit călduros pentru program şi pentru eforturile depuse în folosul comunităţii noastre),  Invitaţia de a participa şi în acest an la sesiunea informativ-consultativă a Eco FORUM 2011.

Participanţii la actuala sesiune Eco FORUM 2011 au fost stimulaţi să-şi prezinte ideile, conceptele şi proiectele destinate protejării mediului, iar scopul final al acestui forum – am dedus eu – este acela de a crea împreună, în timp, cu răbdare, responsabilitate şi perseverenţă, un think-tank, un rezervor de gândire adresat oamenilor preocupaţi de un proiect de ţară sănătoasă şi prosperă pentru România ; punctual, proiectul le este adresat celor preocupaţi de starea mediului natural şi citadin, de calitatea apei, aerului, solului, de problema depozitării deşeurilor.

Simpla asumare a unei participări la acest forum este un mod de a medita la probleme importante, de a participa la reconstruirea ţării noastre şi de a ne implica în proiectarea viitorului ei. Dar înseamnă în acelaşi timp şi a ne bucura de ocazia de a fi conştienţi de faptul că depinde numai de noi dacă mediul în care trăim va mai fi prietenos pentru viaţă în câteva decenii, sau ne va deveni pentru totdeauna ostil.

Subiectul comunicării mele va fi omul actual şi importanţa alegerii unui stil de viaţă. De ce o astfel de abordare la un forum destinat mediului ? Pentru că, în fond, piesa cea mai importantă din punctul de vedere al reflectării tuturor acestor abordări rămâne omul. În numele lui, al omului, ne punem problema mediului. De numele lui, al omului,  se leagă posibilitatea acţiunilor ecologiste, tehnologice şi comunicaţionale, politice, administrative, ştiinţifice, culturale, legislative, comerciale  dar şi, de ce nu ?, de artă, filosofice şi de gândire (în fond,  omul este în mare măsură mai ales ceea ce gândeşte). Nu în ultimul rând, mediul este şi va rămâne casa omului, ca şi a celorlalte fiinţe şi lucruri, interacţionând perpetuu cu fiinţa umană, cu energia şi informaţia prin care omul lucrează, la rândul său, neîncetat, asupra a tot ce îl înconjoară, modificând relieful şi sensul mediului, adesea în mod ireversibil, până la resemenatizare, chiar resetare şi restartarea conceptului de viaţă.

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, prin Articolul 3, statuează faptul că “Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale ».  În virtutea acestui articol şi în contextul comunicării de astăzi, voi evidenţia mai ales conotaţia relaţiei plurivalente dintre fiinţa umană, mediu şi alegerea unui stil de viaţă. De ce ? Pentru că este notabilă importanţa acestei alegeri de către om a unui mod de viaţă şi a unui stil de viaţă care să securizeze atât sănătatea sa, cât şi sănătatea şi puritatea mediului. Dacă celelalte fiinţe nu au posibilitatea alegerii, omul o are. Dacă ceilalţi actanţi non-umani implicaţi la modelarea mediului nu posedă conştiinţă şi descernământ în privinţa rolului lor şi a consecinţelor acţiunii lor asupra mediului, omul este responsabil. Şi în primul rând este responsabil de ceea ce face cu sine însuşi, cu viaţa sa, cu  sensul acestei vieţi, cu mediul înconjurător. Este, aşadar, liber să aleagă binele sau răul, să aleagă – prin stilul de viaţă personal – sănătatea sau boala, să aleagă prin activitatea sa fie o cale de protejare şi de îmbunătăţire a mediului, fie una de irosire a resurselor şi de distrugere a mediului.

Stilul este omul însuşi, s-a postulat în trecut de către esteţii culturali ; dar prin extrapolare se poate merge mai departe cu asumpţiile, susţinând că stilul de viaţă este însuşi omul, tot atât de bine cum omul este ceea ce consumă, omul este ceea ce respiră, omul este ceea ce bea, omul este ceea ce vede şi ceea ce simte, omul este ceea ce gândeşte despre sine, omul este ceea ce transmite mediului, prin acţiune, informaţie şi energie.

Un om care consumă alimente de proastă calitate îşi alterează calităţile biologice şi psiho-energetice. Un om care respiră noxe industriale îşi pierde rapid sănătatea fizică şi somato-psihică prin intoxicare. Un om care bea o apă de calitate slabă din punct de vedere al standardelor acceptate se degradează şi devine el însuşi slab calitativ biologic. Un om care are des contact vizual cu mizeria şi agresivitatea, cu răul şi cu inesteticul nu va putea concepe puritatea, sănătatea, curăţenia fizică şi psihică sau morală, nici blândeţea şi nici virtuţile onestităţii, nici frumosul artistic, nici eleganţa spiritului, nici corectitudinea intelectuală. Un om care simte pe pielea lui prea mult timp agresiunea celorlalţi oameni, discriminarea de orice fel, frigul fizic sau, prin extrapolare, frigul politic totalitar, devine un om mutilat fizic şi psihic, un subiect şi obiect de abuzuri, un prigonit din condiţia umană, un orfan al umanităţii. Sunt şi acestea valenţe ale mediului. Un om care are despre sine reprezentări de gândire negativă şi sentimente lipsite de autorespect sau de încredere în viaţa sa nu se poate bucura de propria viaţă, de propriul ego,  autosubminându-şi energia vieţii şi programul existenţial ; atunci când omul se rupe de vocaţia culturală, biologică şi istorică tradiţională care l-a adus de-a lungul timpului în punctul actual al evoluţiei sale, înseamnă că omul se supune pe sine, dar la fel de bine îşi supune şi mediul, unor mutaţii şi unui stres de adaptare, cel mai adesea greu de reparat ; dacă factorii mutageni sunt negativi şi urcă peste limitele acceptate, omul astfel malformat conferă şi mediului său de inserţie ceva din propria negativitate îmbogăţită, deşi adesea poate că nu este conştient de forţa cu care gândul lui modifică atât lumea şi realitatea, cât şi imaginarul şi proiecţiile omeneşti. În fond, pământul are câteva învelişuri fizice care definesc mediul omului, dar are şi un înveliş psihic constituit din interconexiunile conştiinţelor şi psihoenergiilor umane.

Stilul de viaţă asigură calea de acces către sănătate, fie ea a omului, dar şi a mediului.

Este utilă sănătatea, ca stil şi concept de viaţă, pentru om şi pentru mediu, gândite împreună ? Practica dovedeşte din ce în ce mai mult că a devenit nu doar o alternativă, cât o necesitate, inocularea încă din prima copilărie a acestei percepţii şi datorii. Astăzi se studiază încă de la grădiniţă asumarea stilului de viaţă sănătos.

Ce este un mod de viaţă sănătos ?  De câte feluri este înţelegera stilului de viaţă ? De câte tipuri este alegerea stilului de viaţă sănătos în societăţile occidentale, în Uniunea Europeană ?

Conceptul de stil de viaţă sănătos, propice fiinţei umane dar şi mediului ideal ecologic, se bazează pe ideea că oamenii îmbrăţişează, într-o majoritate semnificativă, în viaţa lor cotidiană, un comportament sistematic orientat către valori comune privind obiceiurile de muncă, regulile de alimentaţie, obiceiurile de viaţă curente, modul de gândire, abordarea valorilor culturale într-o armonie sugestivă. Astfel definim noul sistem de referinţă şi normele domeniului vieţii sane, după care urmează pasul deprinderilor şi asumarea individuală.

În contextul actual românesc, primim semnale alarmante pentru noi toţi : mediul de viaţă ne este grav deteriorat, mediul de comunicare publică este profund alterat şi ostil armoniei interumane şi naţionale, relaţia românului cu mediul său e bizară şi bazată pe dizarmonie, indiferenţă şi chiar pe un potenţial criminogen ; stilul de viaţă românesc este compromis şi alterat, iar morbiditatea populaţiei, în acest context, printr-un stil de viaţă greşit, a ajuns cel puţin îngrijorătoare (prin rata înaltă a maladiilor civilizaţionale grave : cardiovasculare, diabet, imunodepresoare, cancer, psihism afectat). Ei bine, există o singură concluzie : este evident că alegerea unui stil de viaţă sănătos trebuie să devină o prioritate a sensului vieţii noastre. Poate că pentru generaţiile actuale şi cele din viitorul apropiat va deveni chiar sensul vieţii noastre. Altă soluţie nu există pentru recâştigarea unui standard de mediu sănătos şi a unui statut decent de fiinţe umane sănătoase.

În viaţa reală, stilul de viaţă este rezultanta unui număr de alegeri, de resurse şi de şanse. Câteva concepte şi taxinomii ne ajută deja să cuantificăm binele, sănătatea, parametrii stilului de viaţă potrivit salvării fiinţelor şi planetei (este evident că abordarea globalistă este de neevitat, în contextul globalizării modificărilor climatice şi al poluării de alarmă). Distingem deja între mai multe niveluri de abordare : condiţiile de viaţă (adică resursele), conduita de viaţă (modelul de comportament), modul de viaţă (ansamblul de modele de conduită de viaţă) precum şi şansele de viaţă (probabilitatea structurală a unei corespondenţe între modul de viaţă al unui om, mediul şi situaţia sa).

Stilul occidental de viaţă sănătos includea până recent mai mulţi indicatori : alimentaţia sănătoasă, exerciţiul fizic, prudenţa în cazul drogurilor, alcoolului şi tutunului, presiunea continuă a informaţiei şi învăţării asupra influenţării în bine a conduitelor şi modului de viaţă ; toate aceste perspective, valabile până recent în definirea stilului de viaţă, se limitau la individ. Abordările noi depăşesc, însă, individul, tratând în ansamblu relaţia omului cu mediul, iar de aici decurg noile cuantificări pentru stilul de viaţă în funcţie de câţiva indici suplimentari : capacitatea omului de a răspunde la factorii de stres – învăţarea continuă ca mod de viaţă – măsuri preventive şi de securitate a mediului de viaţă (ecologia devine, după cu vedem, o condiţie a saltului de responsabilitate) – etapele de viaţă  şi conştientizarea riscurilor – activitatea socială, culturală şi voluntariatul ca formă de salut destinat societăţii umane şi casei noastre comune, Planeta Pământ – sentimentul că viaţa are un rost şi un sens, iar spiritualitatea, armonia şi acceptanţa interculturală şi speranţa devin elemente cheie ale noului mod de viaţă sănătos.

Factorii intrapersonali, procesele interpersonale şi grupele primare, factorii instituţionali, factorii comunitari şi politicile oficiale sunt pârghiile care susţin în societăţile noastre demersurile pe drumul deloc simplu de impunere – prin programe coerente –  a modului de abordare nou privind stilul şi modul de viaţă ce ameliorează atât sănătatea fiinţei umane cât şi pe aceea a mediului.

Se pot defini patru etape de conştientizare a acestor complicate procese ; să le definim sugestiv, ca mantre :

Sănătatea mea se repercutează asupra modului de viaţă al membrilor comunităţii dar şi asupra mediului.

Acţiunile mele influenţează modul de viaţă al oamenilor din jurul meu, dar şi mediul meu de viaţă.

Acţionez în comunitate asupra condiţiilor care contribuie la modurile de viaţă sănătoase.

Fiecare dintre noi, dar împreună cu ceilalţi, acţionăm solidari, iar noi influenţăm astfel sănătatea altor membri ai comunităţii, precum şi mediul în care trăim.

Competenţele privind adoptarea modului de viaţă adecvat stadiului actual al fiinţei umane şi al mediului său ţin, după cum am văzut, de mutaţii normative diverse şi de abordări mai mult sau mai puţin ambiţioase.

Pentru prima oară în istoria omenirii şi a planetei noastre, abordarea omului nu mai poate fi făcută înafara abordării mediului său, iar în mod paradoxal conexiunile interdisciplinare şi transdisciplinare sporesc coerenţa viziunilor, nu o reduc.

Omul şi mediul său au devenit, din certitudini, ipoteze, pentru oamenii de ştiinţă de azi. Cu toate acestea, raţiunea naostră de a fi rămâne exerciţiul de salvare al aventurii umane şi al vieţii pe pământ. În acest sens, stilul nostru de viaţă şi sensul vieţii noastre vor deveni colacul de salvare – unicul – de la catastrofa la care ne gândim din ce în ce mai des, din ce în ce mai mulţi şi din ce în ce mai serios. În pragul dezastrului, omul a devenit, în sfârşit, grav. Fiecare din noi s-a întrebat măcar o dată dacă nu cumva nu e prea târziu, atât pentru om, cât şi pentru mediul său.

Să ne despărţim de această îngrijorare, totuşi, senini şi cu dorinţa de a încerca să salvăm ce se mai poate salva. Unor atitudini demagoge excesiv de optimiste să le opunem un realism sceptic, dar de acţiune. Şi, mai ales, să începem lucrarea de Bine cu noi, aici, acum.

Angela Furtună

18 februarie 2011


Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s