Istoria Romaniei prin concepte, editori Victor Neumann si Armin Heinen, Prezentare de Angela Furtuna, Carte recomandata de Biblioteca Bucovinei
Istoria Romaniei prin concepte

CONSILIUL JUDEŢEAN SUCEAVA

BIBLIOTECA BUCOVINEI

UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA – FILIALA IAŞI

LIBRĂRIILE  ALEXANDRIA

PREZINTĂ

PROGRAMUL DE COMUNICARE PUBLICĂ ŞI MARKETING CULTURAL

CARTEA   CARE  NE   SCHIMBĂ  VIAŢA

prin bun gust, eleganţă şi bucuria  lecturii

Coordonator Angela Furtună

NUMAI LA BIBLIOTECA BUCOVINEI !!!

EPISODUL  al III-lea

ISTORIA  ROMÂNIEI  PRIN  CONCEPTE

Perspective alternative asupra limbajelor social-politice

VICTOR  NEUMANN – ARMIN  HEINEN – editori

Ed. POLIROM, 2010. Colecţia HISTORIA

Este utilă rescrierea istoriei României? Este necesară o privire proaspătă asupra evoluţiei conceptelor social-politice româneşti şi asupra alternativelor interpretative?

Ei bine, răspunsul e unul, şi e da. Mai ales după apariţia, şi în limba română, în 2009, la Editura ART, a lucrării Conceptele şi istoriile lor, de Reinhart Koselleck, din ce în ce mai mulţi cercetători istorici, gânditori, filosofi, scriitori şi  politologi încuviinţează  acest nou filon de analiză.

În fond, trăim o realitate care reclamă soluţii temeinice: Istoria României, cea de până acum, a rămas înafara …istoriei.

Anacronică este, ne spune Victor Neumann, ca parte a istoriei conceptelor europene, însăşi plaja de concepte prin care a fost posibilă atâta vreme definirea identităţii colective prin excluziune în societăţi totalitare şi state precum România. „Înnoirea gândirii este cu atât mai importantă cu cât piedicile  în calea analizei şi narării obiective a trecutului aparţin partidelor politice şi organizaţiilor economice ce şi-au construit mitul superiorităţii lor prin referinţe la valorile nereformate ale trecutului”, continuă reputatul profesor timişorean, amintind faptul că şi Koselleck era de părere că, uneori, mediile cultivate s-au afirmat prin intermediul ideologiei exclusiviste originare a patriotismului, aşa încât „exclusivismul ereditar al patriotismului este omniprezent, el multiplicându-se prin nenumărate forme de patriotism” (Reinhart Koselleck, Begriffsgeschichten. Studien zur Semantik und Pragmatik der politischen und soziale Sprache, Frankfurt am Main, 2006, p. 239). Desigur, reforma istoriografiei române şi reforma limbajelor social-politice, dacă vor aduce înnoirile şi promovarea normelor occidentalizare scontate, vor putea întrerupe sau măcar amenda păguboasa şi paradoxala continuitate a viziunii romantice asupra istoriei româneşti (viziune ce se opune analizei critice, înnoirii metodologice şi progresului conceptual, precum şi rupturii cu structura de gândire a trecutului).

Este adevărată teza potrivit căreia jumătatea de răsărit a fost partea cea mai întunecată a istoriei Europei? Dacă da, cum se explică tragediile ce au avut loc în perimetrul amintit? Este necesară evidenţierea comparativă a numărului de victime pentru o mai bună cunoaştere a istoriei? Sunt regiunile Estului mai expuse regimurilor totalitare decât cele ale Vestului? Cum trebuie interpretate influenţele occidentale în răsăritul Europei? E îndreptăţită rescrierea istoriei moderne a Europei prin prisma atrocităţilor săvârşite la mijlocul secolului al XX-lea?

De bună seamă, pentru a ajunge la răspunsuri, este necesar ca istoricii să nu mai fie temători în faţa politicului, nici dependenţi numai de documentele de arhivă (totalitarismul, se ştie, a falsificat arhive întregi) sau de prejudecăţi ce amprentează cercetarea cu false teme.

La toate aceste întrebări, precum şi la multe altele privind concepte istoriografice esenţiale şi limbaje social-politice româneşti actuale răspund capitolele semnate în acest tratat de către Alexandre Escudier, Iacob Mârza, Keith Hitchins, Angela Harre, Dietmar Müller, Hans-Christian Maner, Edda Binder Iijima, Ruxandra Demetrescu, Balázy Trencsényi, Mirela-Luminiţa Murgescu, Bogdan Murgescu, Gheorghe Schwartz, şi bineînţeles editorii Victor Neumann şi Armin Heinen, care îşi asigură lectorii de faptul că „volumul contribuie la studiul istoriei româneşti prin descrierea şi comentarea termenilor, conceptelor şi limbajelor selectate din texte juridice, politice, istoriografice, literare şi sociologice. […] Astfel, teoria generală privind istoria conceptuală se îmbină cu studiul de caz, pe de o parte clarificând importanţa unei Begriffsgeschichte româneşti, iar pe de alta demonstrând cum demitizarea face posibilă înţelegerea mai obiectivă a trecutului”.

Aşa cum spunea Snyder, citat de Victor Neumann, „memoria a comis abateri excentrice de la istorie”, motiv pentru care istoria ar fi mai necesară ca niciodată, aliniindu-se prin acribie şi moderaţie la adevărata cunoaştere a Europei Centrale şi de Sud-Est. România, conchide cercetătorul timişorean, trebuie să se despartă în acest moment de istoria elaborată sub influenţa doctrinei unicităţii, respectiv de istoria aşa-zis oficială. Calea de urmat este una inovatoare şi include acest studiu al semanticii conceptelor, care se extinde la domenii precum limba, literatura, sociologia şi politologia.

Angela FURTUNĂ

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s