Ziua Internaţională a Victimelor Holocaustului la Suceava a fost comemorată numai la Biblioteca Bucovinei, timp de câteva zile, la cererea unor profesori care au dorit să ofere unui număr sporit de elevi programul meu care a constat din dialoguri, expoziţii de carte şi de artă digitală, audiţii şi programe video, lecturi publice, conferinţe şi prezentări de carte.
Am remarcat o reticenţă a personalităţilor din administraţie, politică şi viaţa publică în a participa la acest eveniment, aşadar este vorba despre un interes scăzut din partea oficialităţilor – care reprezintă de fapt statul român -, iar în tot acest timp numai societatea civilă pleacă urechea la discursul dedicat culturii memoriei şi al eroilor. Pentru că eroi sunt toate fiinţele umane care şi-au dat viaţa în numele unor cauze, nu numai unii sau alţii, adică loturi de fiinţe selectate după criterii discriminatoare. Iar acest lucru trebuie să fie foarte evident pentru o ţară membră a Uniunii Europene şi a N.A.T.O. România a plătit un preţ uriaş pentru integrare, un preţ mult prea mare, pentru a se mai limita la nişte politici vetuste dedicate doar rrromânismului găunos şi unui patriotism de operetă, de pe urma cărora o armată de fripturişti câştigă procente populiste, iar interesele populaţiei sunt tratate cu dispreţ.
Nu sunt dintre cei care privesc Bucovina ca pe o moşie scoasă înafara continuumului istoric, şi îmi voi dedica viaţa apărării principiului multiculturalităţii – care a adus prosperitate şi civilitate proiectului bucovinean multietnic, multiconfesional, divers cultural şi plurilingvistic. Mica Europă bucovineană (cu toată istoria ei ce atestă participarea egală a etniilor şi confesiunilor conlocuitoare la construcţia socială şi economică) are sorţi de izbândă numai prin solidaritatea culturilor, prin dialog şi prin împărtăşirea unor niveluri de abordare comune privind progresul şi pacea interetnică şi interconfesională.
O analiză a fenomenelor locale, privind relaţiile dintre românism şi iudaism reflectate în monitorizarea evenimentelor dedicate Holocaustului, am adăugat-o unei corespondenţe trimise acum câteva zile către newsletterul israelien Isro Press, cu care colaborez de ceva vreme. Iată, in cele ce urmează, acest text:

Ziua Hocaustului la Suceava nu a mai fost marcata ca in anii anteriori….

–––––––––––––––––––––––––––––

Corespondenta de la scriitoarea Angela Furtuna :

Daca in ultimii ani evenimentul era marcat de mai multe institutii locale administrative si de cultura si chiar si de unele oficialitati locale, care tineau sa fie vazute astfel la unul din cele mai importante momente europene cu semnificatie civica si politica ce marcheaza lupta impotriva totalitarismului precum si kilometrul zero al culturii memoriei impotriva celui mai abominabil genocid european din toate timpurile (cel comis de nazisti impotriva evreilor, – Shoah -), anul acesta numai eu am organizat, ca de obicei, programul meu ce marcheaza Ziua Internationala a Victimelor Holocaustului, la Biblioteca Bucovinei; la cererea unor profesori (Sorin Golda, presedintele Comunitatii Evreilor din Suceava, Petrica Grosu, de la Scoala nr.1 si Sorin Ovidiu Ciocan, de la Colegiul National Mihai Eminescu) dornici sa ofere acest program educational unui numar cat mai mare de clase de tineri, evenimentul de comemorare s-a derulat si cu momente speciale (conferinte, workshopuri, vernisarea expozitiilor de carte si de arta digitala, vizionari de filme (unul, meritoriu, facut chiar de elevi si abordand problema comunitatii evreiesti locale), dezbateri si prezentarea de carti) in zilele de luni, 24 ianuarie, marti, miercuri, pana joi , 27 ianuarie. Rolul educational si informational a functionat bine, asadar. Au beneficiat de el 300 de tineri. Nici o oficialitate nu ne-a onorat, insa. Mai mult, exact pe 27 ianuarie si in mod neinspirat, Muzeul Bucovinei, care este tot o institutie a Consiliului Judetean ca si Biblioteca Bucovinei, nu a mai organizat nimic privind Holocaustul (spre deosebire de ultimii doi ani), ci si-a lansat, la ora 17, un program de conferinte pe teme de ortodoxie, alocand din nou numai romanismului, in spirit tendentios protocronist, intregul capital de generare a comorilor spiritualitatii bucovinene. Procedeul a mai fost folosit si in trecut pentru a lovi in caracterul istoric multicultural , multietnic si multiconfesional al Bucovinei, precum si in interesele si reprezentativitatea etniilor si confesiunilor, altele decat cea romana, respectiv altele decat cea ortodoxa, precum si in contributiile tuturor la civilizatia si prosperitatea locala, venind in contradictiie cu insesi interesele actuale ale Romaniei de a iesi din localismul sovin si de a se moderniza mental si institutional, cu abordari catre Societatea Deschisa.

Constat din nou ca nota multiculturala si democrata, pentru care militez, din ce in ce mai singura, paleste sub presiunea unor curenti neoprotocronisti. Din pacate, cercurile istorice, culturale si politice extremiste cunoscute, care submineaza de ani de zile recuperarea memoriei autentice a Bucovinei (o memorie multiculturala si europeana incontestabila), puncteaza serios pe drumul lor catre realizarea pagubosului antagonism – din nou! – dintre rrrromanism si alte culturi si confesiuni apartinand altor etnii, intre care iudaismul. Eroarea tehnica cea mai grava este inducerea politica a conflictualitatii religioase ca baza a unei noi antiteze culturale si politice, precum si ca matrice a amorsarii unui nou val de antisemitism ai carui curenti se resimt deja. Anii huliganici revin…

Le-am vorbit tinerilor despre anii huliganici din trecut, despre semnificatia Intoarcerii huliganului, metafora din titlul unui celebru roman de Norman Manea… Acestia au primit cu interes mesajul, care completeaza orele de studiere a Holocaustului la scoala, conform legilor romanesti. Nu contenesc sa sper ca picatura curata care cade, prin educatie si corecta informare, intr-un ocean de ape tulburi, are si ea rolul ei…Efectul fluturelui e de neoprit…

Concluzia mea este ca antisemitismul local e mai rafinat organizat de la o zi la alta, atat pe plan universitar, cat si ideologic ori politic oficial. Pasi seriosi impotriva modernizarii vietii publice se fac prin ingrosarea accentelor nationaliste extremiste.

Zilele acestea, am repetat pe toate canalele, cu bunavointa: Bucovina a dat lumii trei mari scriitori de valoare universala: Norman Manea , Paul Celan, Aharon Appelfeld…si atat de multi alti oameni importanti, din toate etniile, inclusiv cea romana (prin personalitati remarcabile), alaturi de ucraineni, maghiari, armeni, germani, rusi, poloni, ruteni, lipoveni, italieni etc….De Ziua Internationala a Victimelor Holocaustului, Bucovina, tinutul de unde a pornit in octombrie 1941 si atrocele episod al genocidului transnistrean, datoreaza memoriei evreilor respect si onoare. Fie ca spiritul intelept sa calauzeasca drumul nostru IMPREUNA prin istorie spre pace, prosperitate si reluarea bunelor relatii de comunicare dintre toate minoritatile ce construiesc de sute de ani specificitatea multiculturala bucovineana.

Din motive pe care nu le cunosc, dar care ţin probabil de spaţiu, redactorul şef al agenţiei de ştiri, domnul Uli Vălureanu, nu a respectat textul meu şi analiza trimisă de mine, aşa încât newsletterul dumisale conţine spicuiri incomplete şi unele distorsiuni inacceptabile, căci lipsite de contextul necesar:
http://www.isro-press.net/Portal/index.php?option=com_content&view=article&id=1484:Buna%20dimineata,%20Israel!%20-%20Numarul%205,%20marti%201%20februarie%202011&catid=285:Buna%20dimineata,%20Israel%20%2020011&Itemid=59

De meditat, totuşi, atât în România, cât şi în Israel, asupra creşterii antisemitismului (fie el ideologic, politic sau religios) în România, care este la ora actuală o ţară fără evrei (Holocaustul şi politicile antisemite, şovine şi/ sau resentimentar anti-iudaice au fost temeinice şi sunt continuate şi astăzi de multe cercuri universitare, politice, culturale şi economice care se baricadează în spatele unei crase ignoranţe dar şi al unei rele credinţe ce ne va face tuturora mult rău în viitor). Poate că aici, în buna cunoaştere a ostilităţii locale generice, rezidă şi explicaţia fenomenului absenteismului evreiesc la multe evenimente publice.
Evreii rămân, totuşi, lecţia de civilizaţie şi toleranţă a unei societăţi demcrate, susţinea cândva unul din Arhiepiscopii de Canterbury. Este, acesta, şi capitalul meu de viziune democrată căreia îi dedic excelenţa unui spirit plin de speranţă şi lipsit de prejudecăţi culturale.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s