precum o cămașă albă ce zboară de pe Podul Mirabeau

(un semn pentru Paul Celan)

o umbră lentă

atunci când descrește

cu flama celor ce se îndepărtează

de contur explodând intens

în fiecare mesager fără cuvinte

focul germinând caligrafia unui sens zădărnicit

eu

reazem pentru cine mă va cerne

ce este acel nimic dincolo de care stă totul

ascunderea îl umple

nu îl golește

și toată această harmonie de ființe

negate spintecă însingurarea lumii

ca un adăpost

văruit cu privirea celor alungați

la fel cum se destramă din mine

trupul frumos despăturit

precum o cămașă albă

ce zboară de pe Podul Mirabeau

e doar un alt cod vibrând

în spațiul ce se naște din mine numai

pentru

mine

și pentru timpul rămas în mine

cupă cu polen albastru sonor

e doar un ritm de inițiere

în ritualul care precede toate iluminările

deconstruiri

ce nu mă ating atunci când mă înfășoară lin în filactere

să fiu aici ca și cum mi-aș traversa sângele

cu o accelerație nouă

eu am văzut pașii lor zbătându-se

pe un drum nedeslușit

când continuă să înghită

pe urma trupurilor

arcane de spații care nu există

pe mine m-am văzut ca o vâslă

ce se opune torentului de cenușă

Angela FURTUNĂ

27 septembrie 2010


Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s