precum o cămașă albă ce zboară de pe Podul Mirabeau

 

pentru Paul Celan

 

 

o umbră lentă
atunci când descrește
cu flama celor ce se îndepărtează
de contur explodând intens
în fiecare mesager fără cuvinte
focul germinând caligrafia unui sens zădărnicit

 

eu

reazem pentru cine mă va cerne

ce este acel nimic dincolo de care stă totul

ascunderea îl umple

nu îl golește

și toată această harmonie de ființe
negate spintecă însingurarea lumii
ca un adăpost
văruit cu privirea celor alungați
la fel cum se destramă din mine
trupul frumos despăturit
precum o cămașă albă
ce zboară de pe Podul Mirabeau

 

e doar un alt cod vibrând

în spațiul ce se naște din mine numai

pentru

mine

și pentru timpul rămas în mine

cupă cu polen albastru sonor

e doar un ritm de inițiere

în ritualul care precede toate iluminările

deconstruiri

ce nu mă ating atunci când mă înfășoară lin în filactere

să fiu aici ca și cum mi-aș traversa sângele

cu o accelerație nouă

eu am văzut pașii lor zbătându-se
pe un drum nedeslușit
când continuă să înghită
pe urma trupurilor
arcane de spații care nu există
pe mine m-am văzut ca o vâslă
ce se opune torentului de cenușă

Angela FURTUNĂ

27 septembrie 2010

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s