despre voi toţi – nimic

pentru că inocenţa celui ce vine de foarte departe

e o irosire

la fel cum  cuvintele

un fel de a te înţelepţi prin înşelăciune

eu nod eu înnodând

simplitatea ni se ia la fel cum ni se ia sfârcul

cu un hohot

şi suntem înţărcaţi apoi uitaţi în apa tulbure a visului

înecaţi în real-hard-abulie

i se mai spune viaţă – şi acolo unde hărţile se scriu cu sloiuri

de sânge ce străbat pământul în căutarea unei flăcări

mereu de partea celui ce nu are nimic de pierdut. ţintuit în

vorbele pe care nu le aude nimeni

doar muzica unor implanturi de gheaţă ce scade

întâmplări care nu se uită pentru că sunt cicatrici de metal

cu care au fost potcovite acele animale


în tot acest timp, am privit pe fereastră şi am atins  vertebrele una câte una

eram eu adolescenta înfăşurată în paie

o scrumbie

la capătul străzii numerele se împerechează şi refuză

să desemneze ordinea

(pietre făcute să ardă)

casa fără număr

numele fără cuvânt

înţelesul e o formă de despărţire

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s