Comunicat

Asociaţia 21 Decembrie 1989 prezintă, în premieră în România, transcrierea cutremurătorului film documentar prezentat de Sorin Ilieşiu – membru de onoare al asociaţiei – la Accademia di Romania din Roma, în seara zilei de 16 septembrie a.c., cu ocazia lansării cărţii „Musica per lupi” de Dario Fertilio, apărută recent la Editura Marsilio din Italia.

Evenimentul de la Accademia di Romania din Roma a beneficiat de sprijinul Institutului Cultural Român – preşedinte Horia-Roman Patapievici.

În cadrul evenimentului au luat cuvântul:

– directorul Accademiei di Romania din Roma, istoricul Mihai Barbulescu, prof.univ.dr. la Facultatea de Istorie a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj.
– Dario Fertilio, autorul cărţii „Musica per lupi” despre Experimentul Piteşti
– Sorin Ilieşiu – regizorul filmului documentar de lung-metraj aflat în lucru „Genocidul sufletelor. Experimentul Piteşti – reeducarea prin tortură”.
– Paul Dumitrescu – fost deţinut politic care a trecut prin Experimentul Piteşti
– Gabriella Molcsan – referent al Accademiei di Romania din Roma
– Luca Bistolfi, scriitor şi jurnalist („Corriere della sera”) – moderator

Cu toate că filmul prezentat a durat doar 15 minute, discuţiile au durat circa 4 ore, publicul italian participând activ la dezbaterea despre Experimentul Piteşti.

Numeroase fragmente ale evenimentului, însumând peste 2 ore şi jumătate, au fost publicate on-line de postul de radio italian „RADICALE”,
la adresa http://www-2.radioradicale.it/scheda/311082/presentazione-del-libro-di-dario-fertilio-musica-per-lupi

Prezentăm desfăşurătorul emisiunii radio a postului de radio italian „RADICALE”:

  • Mihai Barbulescu – direttore Accademia di Romania in Roma, 18:30   3 min 13″

  • Luca Bistolfi – giornalista freelance e romenista, 18:33   9 min 3″

  • Dario Fertilio – Autore del libro, giornalist, 18:42   16 min 59″

  • Sorin Iliesiu, regista, 18:59   14′ 35″

  • Proiezione intervista filmata in lingua rumena, 19:14   16 min 52″

  • Sorin Iliesiu, regista, 19:31   3 min 12″

  • Paul Dumitrescu, sopravvissuto al carcere di Pitesti, 19:34   40 min 59″

  • domande del pubblico, 20:15   46 min 11″

Publicul italian prezent în sala de conferinţe a Accademiei di Romania a rămas înmărmurit după vizionarea filmului a cărui transcriere o redăm integral mai jos, în română şi italiană. Mentionăm că acest film este realizat cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei din România, a Fundaţiei Memoria din Piteşti, precum şi a numeroşi donatori dintre care remarcăm consulul onorific al României în SUA, dl Claude G. Matasa şi iniţiatorul websaitului filmului în lucru, www.experimentulpitesti.org, dl Dan Călinescu din Canada.

Frammenti tratti dalla testimonianza di ARISTIDE IONESCU

registrata per la realizzazione del futuro film documentario di SORIN ILIEŞIU

”IL GENOCIDIO DELLE ANIME: L’Esperimento Piteşti – rieducare con la tortura”

realizzato dalla Fondazione VideoMedia e VideoDialog di Bucarest

Fragmente din mărturia Domnului ARISTIDE IONESCU înregistrată pentru viitorul film documentar „GENOCIDUL SUFLETELOR. Experimentul Piteşti – reeducarea prin tortură”. Un film de Sorin Ilieşiu produs de VideoDialog & Fundaţia VideoMedia, Bucuresti, Romania

Questo montaggio è stato preparato appositamente per la presentazione del libro su L’Esperimento Piteşti

„MUSICA PER LUPI di DARIO FERTILIO

presso l’Accademia di Romania in Roma, 16 settembre 2010

Montaj realizat pentru lansarea – la Accademia di Romania din Roma – a cărţii „Musica per lupi” scrisă de Dl Dario Fertilio despre Experimentul Piteşti din România (1949-1952).

Aristide Ionescu: Alexandr Soljeniţîn, când a spus că „Experimentul Piteşti” a fost cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane, a plecat de la realităţile pe care le-a cunoscut el întâi în închisorile prin care a trecut, care n-au ajuns niciodată la gradul de dezumanizare a individului ca în „Experimentul Piteşti”.

Adică ţi s-aduceau suferinţe fizice, dar nu se-ncerca demolarea ta, adică să devii ceea ce ne spunea Ţurcanu: „Măi, de aicea veţi ieşi atât de dezumanizaţi încât vă va fi ruşine să vă uitaţi în oglinzi! Voi care nu vreţi să fiţi alături de noi, veţi deveni nişte monştri pentru voi, chiar în faţa voastră veţi arăta ca nişte monştri, cu metodele care le avem. Şi avem o gamă prea largă, nu vă daţi voi seama cât de largă este gama asta pe care-o avem ca să vă dezumanizăm.”

Alexandr Soljenitzin, quando ha detto che l’Esperimento Piteşti è stato «la barbarie più grande del mondo contemporaneo», ha preso in considerazione le realtà della sua stessa carcerazione, la quale comunque non aveva raggiunto lo stesso grado di disumanizzazione dell’individuo quale invece si praticava a Piteşti. Pativano delle sofferenze fisiche, certo, ma non si cercava la demolizione dell’uomo così come ci diceva a noi Ţurcanu: «Da qui voi uscirete talmente disumanizzati che avrete la vergogna di guardarvi nello specchio! Voi che non volete ricongiungervi con noi, con i nostri metodi diventerete dei mostri per voi stessi. Abbiamo fin troppi metodi, nemmeno vi sognate quanto siano numerosi i nostri metodi per disumanizzarvi».

* * *

Aristide Ionescu: -Toţi acei care-au fost torţionaţi erau obligaţi să asiste la alte torturi şi să participe…

Sorin Ilieşiu: În ce sens să participe?

-Păi, dacă vroiau să scape de torturi, atuncea treceau în rândul torţionarilor şi aplicau ei torturile care până atunci li se aplicaseră lor. Le aplica la ceilalţi ca să scape ei de torturi. Adică deveneau… Nu mai erau „bandiţi”, că nu erau torturaţi decât „bandiţii”. În momentul în care nu mai erai socotit bandit, nu mai erai torturat, deveneai „torţionar” şi însemna că eşti „reeducat”. Ăsta era circuitul.

-Şi erai tu obligat să devii torţionar, sau …din proprie iniţiativă?

-Da… obligat, ca să scapi de torturi. Ori le suportai până la capăt şi mulţi n-au putut suporta, iar dacă nu le puteai suporta atunci le aplicai altora şi nu te mai tortura nimeni pe tine.

-Dvs. aţi fost obligat să torturaţi pe cineva?

-S-ar fi putut – dacă nu se oprea atunci – să fi ajuns la faza aceea şi să fi executat acest lucru, dar am fost băgat la infirmerie „erezipel” şi când am ieşit de-acolo, se oprise torturile.

-Ipotetic, dac-aţi fi fost obligat, cum aţi fi reacţionat?

– Cred că reacţionam şi eu cum au reacţionat majoritatea, de ce să spun c-aş fi putut reacţiona altfel…

– Tutti quelli che sono stati torturati erano obbligati ad assistere alla tortura di altri detenuti e parteciparvi…

– In che senso dovevano partecipare?

– Se non volevano essere più torturati, dovevano passare dalla parte dei torturatori e fare ciò che era stato fatto loro. Insomma diventavano…. Non erano più “banditi”, visto che solo “i banditi” venivano torturati. Nel momento in cui non eri più considerato “bandito” e non eri più torturato, diventavi anche tu un torturatore e quindi eri un “rieducato”. Era questo il meccanismo.

– Ed eri obbligato a diventare un torturatore di tua volontà?

– Sì … obbligato per non essere più torturato. Oppure sopportavi fino alla fine ma non tutti ce l’hanno fatta. E se non ce la facevi torturavi tu gli altri per non essere più torturato.

– Lei è stato obbligato a torturare qualcuno?

– Può darsi che lo avrei fatto in quello stato in cui mi trovavo. Ma fui ricoverato per un’infezione nell’“infermeria” e quando mi ripresi e lasciai l’infermeria, le torture erano cessate.

– E se fosse stato obbligato a torturare come avrebbe reagito?

– Credo che avrei reagito come ha reagito la maggioranza, perché dire altrimenti…

* * *

Aristide Ionescu: Un exemplu în ceea ce priveşte această dezumanizare a individului: în cerc, în pielea goală în cerc, şi aşezaţi, să pupi în fund pe ăl din faţa ta… Asta am văzut, scena asta am văzut-o şi este şi descrisă.

Sorin Ilieşiu: Puteţi s-o descrieţi mai în detaliu?

– Da. Erai obligat să te dezbraci în pielea goală, apoi să mergi în genunchi şi în mâini, în cerc. Şi când li se dădea ordin: „Acum, pupatul!”, te opreai şi te pupai unul pe altul în „spate”; …scenă la care am fost supus. …Te ştergeai cu mâneca după aceea; cu mâneca de la tunică.

– Şi a existat cineva care a încercat să se opună la chestia asta?

– A te opune la orice metodă de tortură însemna condamnarea ta la întreaga filiera, de la început, s-o iei de la începutul metodelor, să treci prin toate din nou, şi deci, nu cred că au fost prea mulţi care-au încercat să se opună.

– Per quanto riguarda la disumanizzazione dell’individuo si praticava anche questo: in cerchio, nudi e chinati si doveva baciare il sedere di chi ti stava davanti. Questo l’ho visto, questa scena l’hanno anche descritta…

– La può descrivere più in dettaglio?

– Sì. Eri obbligato a svestirti e, così, nudo, senza pantaloni, dovevi camminare a carponi in cerchio. Quando davano l’ordine: «Adesso il bacio!», ti fermavi e baciavi il sedere dell’altro, che ti stava davanti… Questo io l’ho dovuto fare. Poi ti pulivi con la manica della tunica…

– C’è stato qualcuno che si è opposto?

– Opporti a qualsiasi metodo di tortura significava la condanna ad essere sottoposto a tutta la serie delle torture che si applicavano sin dall’inizio dell’arrivo in carcere, cioè sopportare tutto da capo. Dunque credo che non siano stati molti ad opporsi.

* * *

Aristide Ionescu: În noaptea de Crăciun a dat ordin Ţurcanu să asistăm la naşterea lui Isus. Şi atunci i s-a pus unui bandit – că aşa eram numiţi cei care eram torturaţi – o pătură în spate. S-a aşezat pe tinetă şi ii zice: „Măi, când iţi faci treaba să ne spui, să salţi mâna!” şi ăla pe urmă a săltat mâna. „Şi acum închinaţi-vă că s-a născut Isus”. Şi după ce ăla zicea că „gata, L-a născut”, să ne închinăm şi să spunem că am văzut naşterea. Scene, acestea religioase, care iţi este şi greu să le poţi descrie, parcă în momentul ăsta când descriu, consider că fac o profanare. În momentele când erai torturat, primul gând te gândeai ca să scapi de tortură prin sinucidere. Ei bine, acei care-au avut această şansă, au fost la început şi cel de la Gherla, care a sărit peste balustradă, dar de a doua zi au apărut plasele şi nu mai puteai să te sinucizi.

Nella notte di Natale Turcanu dà l’ordine di assistere alla nascita di Gesù. Mette sulle spalle di un bandito – così eravamo chiamati tutti noi torturati – una coperta dicendogli di sedersi sul secchio che ci serviva per i nostri bisogni: «Quando avrai finito devi alzare la mano!», e poi il detenuto alza la mano. «E adesso fatte il segno della croce perché è nato Gesù». Queste erano le scene “religiose”, faccio fatica anche a parlarne. Persino adesso ho l’impressione di commettere una profanazione. Era una situazione così inimmaginabilmente pesante che mentre venivi torturato, il primo pensiero che ti venisse era il suicidio per liberartene. All’inizio alcuni ci sono riusciti, come quel tipo di Gherla (un altro carcere) che ha saltato la ringhiera e si è buttato giù. Ma il giorno dopo hanno messo un tipo di rete e non è più stato possibile buttarsi.

* * *

Aristide Ionescu: Să luăm, de exemplu, una din scenele…aceea cu împărtăşirea cu fecale. E, în sfârşit, zguduitor să vorbeşti dar totuşi trebuiesc cunoscute ca niciodată să nu se mai poată repeta niciunde pe globul ăsta. Dezumanizarea asta este ceva numai diabolic. Ca să obligi un preot, prin torturi, să oficieze o slujbă de naştere a lui Isus, dar numai cu cuvinte înjositoare, e ceva groaznic. Nu poţi gândi că, …o minte sănătoasă, putea s-o realizeze, decât numai unul stăpânit de Satana. Nici crucea, ca să te ajute Dumnezeu, n-o puteai face decât numai cu limba în cerul gurii. Şi, primul lucru dacă te-ar fi văzut făcând cruce atunci te ducea la tinetă şi te împărtăşea cu fecale ca să-ţi dea Paştele, dacă crezi în Dumnezeu.

Possiamo prendere come esempio uno di quei momenti … la comunione con le feci. Insomma, è sconvolgente parlarne ma si deve conoscere la verità affinché non si ripeti mai più da nessuna parte della terra. Questa disumanizzazione è un atto puramente diabolico. Obbligare un sacerdote, tramite la tortura, a celebrare la nascita di Gesù usando parole schifose è una cosa tremenda. Impossibile pensare che una mente sana sia in grado di chiedere questo, lo può fare solo una persona posseduta dal demonio. Neanche il segno della croce per invocare l’aiuto di Dio lo potevi tracciare con la mano, bensì solo con la lingua, tenendo la bocca chiusa. Perché se per caso avessi osato fare il segno della croce normalmente e ti avessero visto, ti obbligavano a fare la comunione con le feci. Tanto, dicevano, credevi in Dio.

* * *

Aristide Ionescu: – Isus Cristos era numit ca un înşelător şi El fusese bărbatul lui Magdalena, şi bineînţeles, nu era nici făcut cu Iosif, că era Iosif prea bătrân să mai facă copii. Aşa că, el era un bastard, era… În sfârşit, nu mă mai obligaţi să spun lucrurile astea atât de grave, că mi-e greu şi mie, ceea ce mi se spunea.
– Şi Fecioara Maria cum era…?

– Vă imaginaţi, mi-e greu să repet ceea ce auzeam atunci.

Ci dicevano che Gesù Cristo era un ingannatore, che è stato il marito di Maria Maddalena e che non era il figlio di Giuseppe che era troppo vecchio e che dunque era un bastardo… Insomma non mi chiedete di dire queste cose perché faccio tanta fatica…

– E la Vergine Maria com’era…?

– Potete immaginare… Faccio fatica a ripetere ciò che sentivo allora.

* * *

Sorin Ilieşiu: Ar putea fi supranumit Experimentul Piteşti ca „un genocid al sufletelor”?

Aristide Ionescu: – Este bine nominalizat şi cred că este foarte corect nominalizat. A fost un genocid al sufletului. Când intru în biserică am un sentiment de reţinere că n-ar trebui să mai intru după ce am văzut ce-am văzut şi nu am luptat suficient ca să nu se producă ceea ce s-a produs cu fiinţa umană. Şi eu cred că s-ar putea ca „Experimentul Piteşti” să fie locul unde s-a produs această acţiune a Satanei. Altfel nu-mi pot explica scenele care le-am văzut, care le-am trăit şi gradul de dezumanizare al individului.

– Un fel de iad pe pământ?

– Nu cred că nici în iad sunt torturile la care am asistat şi care s-au produs aici pe pământ. Cred că şi Satana ar mai avea ceva de învăţat de la cei care au aplicat acest sistem.

– Dacă au fost oameni satanizaţi, au existat în acelaşi timp şi oameni care s-au purtat ca nişte sfinţi?

– Da. şi unii din ei chiar ar trebui declaraţi sfinţi. Sunt oameni care şi-au dat ultima raţie care putea să-i mai lungească viaţa, a dat-o la altul. Dar totuşi Satana a ajutat şi-un sprijin lui Dumnezeu. Şi ştiţi de ce? Prin acest experiment Satana a umplut cerul de sfinţi pentru că vor trece în rândul sfinţilor toţi acei care n-au acceptat această satanizare şi au fost ucişi. Ăştia nu pot fi decât sfinţi .

– Si può chiamare l’esperimento Piteşti “il genocidio delle anime”?

– Sì, sì, penso che sia molto giusto chiamarlo in questo modo. È stato un genocidio delle anime. Quando entro in una chiesa ho l’impressione di non dover più entrarci dopo aver visto ciò che ho visto e per non aver lottato abbastanza e non essermi opposto a ciò che succedeva. Credo che Piteşti sia stato il luogo in cui ha agito Satana, altrimenti non mi spiego tutte quelle scene che ho visto, che ho vissuto e quella disumanizzazione dell’essere umano. Credo che Piteşti sia stato il luogo in cui ha agito Satana, altrimenti non mi spiego tutte quelle scene che ho visto, che ho vissuto e quella disumanizzazione dell’essere umano.

– Una sorta di inferno sulla terra?

– Credo che neanche all’inferno ci siano quelle torture. Anche Satana potrebbe imparare da coloro che hanno applicato questo sistema.

– Ma se c’erano persone indiavolate, ci sarà stato anche chi  si è  comportato da santo?

– Sì, alcuni di loro dovrebbero proprio essere dichiarati santi. Persone che hanno dato il loro ultimo pezzo di pane, anche se da questo scarso cibo dipendeva la loro vita. Satana ha anche fatto un favore a Dio. Sa perché? Tramite questo esperimento Satana ha riempito il cielo di santi. Sono santi tutti quelli che non hanno accettato questi atti di satanismo e sono stati uccisi. Loro non possono essere che santi.

* * *

Aristide Ionescu: Această dezumanizare proiectată de Stalin a eşuat în România pentru că nu s-a generalizat. Nu şi-a închipuit Stalin că mai sunt şi oameni care pot să reziste încercărilor şi metodelor studiate îndelung după Makarenko şi după alţii şi chiar probabil şi cu ajutorul lui Satana de a dezumaniza, nu au putut nici la cei care au trecut prin experiment, să aibă un succes total, decât numai foarte parţial. Experimentul Piteşti, dac-ar fi ştiut Stalin că aşa se va solda, nu-l aplica, pentru că este unul din argumentele care vor demola toată ideologia marxistă.

Questa disumanizzazione progettata da Stalin, in Romania è fallita poiché non si è generalizzata. Stalin non immaginava che ci potessero essere ancora delle persone capaci di resistere a tutte le “prove” e ai metodi di tortura messi in atto da Makarenko ed altri, probabilmente aiutati anche dal demonio. L’Esperimento Piteşti non è riuscito se non molto parzialmente…

Se Stalin avesse saputo che il suo progetto sarebbe finito così, non lo avrebbe nemmeno applicato. Questo è uno degli argomenti con cui tutta l’ideologia marxista potrebbe essere demolita.

* * *

Sorin Ilieşiu: Dacă facem procesul comunismului, este Experimentul Piteşti principalul cap de acuzare?

Aristide Ionescu: – Experimentul Piteşti este nu numai cap de acuzare, este demolatorul întregului sistem. Arată cât de diavolesc a fost, cât de coborâtor, …al individului, nu de transformare în animal, ci în subanimal, prin Experimentul Piteşti. Şi, prin asta comunismul nu va mai fi niciodată îmbrăţişat ca ideologie de nici un popor. Uciderea sufletească e specifică, cea mai mare crimă, a comunismului.

– Noi credem că sufletul e nemuritor, atunci cum de au încercat să ucidă ceea ce nu poate fi ucis?

– Pentru că ei nu cred în suflet, şi de aceea au încercat. Nu cred în suflet, comuniştii! Ei cred numai în ceea ce este material. Este o ideologie materialistă. Că dacă ar fi crezut în suflet nu puteau să aplice, că ştiau că sufletul nu poate să fie ucis. Dar, au mers numai pe torturi, deci pe material, şi au gândit că prin asta îi pot determina să devină alţii, …ei să-şi auto-ucidă sufletul, dar n-au reuşit.

– Se facessimo  il processo del comunismo, è l’Esperimento Piteşti il principale capo di accusa?

– Certo, ma l’Esperimento è più di un capo di accusa, è anche ciò che ha demolito l’intero sistema. Ci dimostra quanto questo sistema sia stato un diabolico tentativo di annullare l’individuo, di farlo diventare meno di un animale. Per questo il comunismo non potrà mai più essere l’ideologia di un intero popolo. L’uccisione dell’anima è propria del comunismo, è il suo crimine più grande.

– Noi crediamo che l’anima sia immortale: come è stato possibile allora pensare di uccidere ciò che non può essere ucciso?

– Loro non ci credono e per questo ci hanno provato. I comunisti non credono nell’esistenza dell’anima. Credono soltanto nelle cose materiali, hanno un’ideologia materialista. Se avessero creduto che vi sia un’anima, non avrebbero osato fare tutto quello perché avrebbero saputo che l’anima non può essere uccisa. Ma hanno pensato solo alle cose materiali e per questo hanno torturato, ritenendo di poter trasformare totalmente la persona. Per dirla meglio: si auguravano che ognuno fosse stato capace di uccidere la propria anima. Non ci sono riusciti.

Traduzione in italiano:

MIHAELA BARTICEL

GABRIELLA MOLCSAN

LUCA BISTOLFI

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s