Comunicat

INTERVIU-EVENIMENT DESPRE RAPORTUL-RECHIZITORIU ÎN „ZIARUL  VĂII  JIULUI”

Ziarul Văii Jiului”, cel mai citit cotidian din Valea Jiului, a publicat un amplu interviu cu dl Alin Rus – membru de onoare al Asociaţiei 21 Decembrie 1989 – despre conţinutul, originea şi redactarea Raportului-rechizitoriu despre fratricidul din 13-15 iunie 1990.

Raportul-rechizitoriu despre fratricidul din 13-15 iunie 1990 a fost coordonat de dr. Alin Rus, antropolog, şi de conf.dr. Sorin Iliesiu, membri de onoare al Asociatiei 21 Decembrie 1989.

Raportul-rechizitoriu a fost elaborat de Departamentul pentru analiza crimelor neocomunismului în România din cadrul Asociaţiei 21 Decembrie 1989 (preşedinte : Teodor Mărieş), în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (preşedinte al Consiliului Ştiinţific: prof.dr. Vladimir Tismăneanu; preşedinte executiv: prof.dr. Ioan Stanomir).


Asociaţia 21 Decembrie 1989 prezintă textul integral al interviului acordat de Alin Rus jurnalistului Marian Boboc pentru Ziarul Văii Jiului”.

„ZIARUL VĂII JIULUI”

9 Septembrie 2010

http://www.zvj.ro/node/6327

Alin RUS, coordonator al Raportului-rechizitoriu despre fratricidul din 13-15 iunie 1990: / „Am realizat un document ştiinţific care să servească ca mărturie a acelor evenimente care au zdruncinat fragila democraţie românească”

Marian BOBOC: La începutul acestei luni, mai exact joi, 2 septembrie a avut loc lansarea Raportului-rechizitoriu despre fratricidul din 13-15 iunie 1990. Eşti unul dintre autorii acestui document important despre care profesorul Vladimir Tismăneanu, preşedintele Consiliului Ştiinţific al IICCMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc), spunea încă din 2009 că „deschide o dezbatere naţională fără de care am rămâne blocaţi în derizoriul mlăştinos al minciunii”.

Alin RUS: Este adevărat. O primă formă a acestui raport a fost finalizată încă din 2009. Însă, în luna iunie a acestui an, autorul respectivului raport, cineastul Sorin Ilieşiu, mi-a propus colaborarea la finalizarea acestui document de importanţă decisivă pentru societatea civilă românească.

Marian BOBOC: În ce constă importanţa acestui document?

Alin RUS: În primul rând, în faptul că el reuşeşte să reconstituie un imens puzzle care devenea tot mai greu de înţeles, şi nu numai pentru cei care priveau la aceste evenimente din exterior, ca neparticipanţi, ci chiar şi pentru cei care s-au aflat la vreme aceea în inima acelor mişcări sociale, şi mă refer aici la protestatarii din Piaţa Universităţii, la minerii participanţi, la alţi muncitori veniţi în capitală pentru a apăra „democraţia originală”.

Marian BOBOC: Care sunt variabilele care complică cel mai mult aceste evenimente?

Alin Rus: Întâi şi întâi, mulţimea participanţilor şi haosul creat în acele zile. În al doilea rând, multitudinea de instituţii care au fost implicate şi în al treilea rând marile interese ale unor persoane din vârful piramidei puterii, interese a căror influenţă nefastă românii o resimt din plin şi acum la 20 de ani după cea de-a treia mineriadă.

Marian BOBOC: Care este de fapt scopul final al acestui raport-rechizitoriu?

Alin RUS: Scopul este de fapt unul dublu: în primul rând sperăm să putem sensibiliza organele abilitate, astfel încât ele să îşi facă în final datoria şi să dea o rezolvare în justiţie a dosarului evenimentelor din 13-15 iunie 1990. În al doilea rând, am realizat un document ştiinţific care să servească ca mărturie a acelor evenimente care au zdruncinat fragila democraţie românească, democraţie câştigată cu un preţ imens în urma revoluţiei din decembrie 1989.

Marian BOBOC: În 2007 ai publicat la Editura Curtea Veche o carte despre toate acestea, care are nu mai puţin de 640 de pagini. Care este diferenţa dintre această lucrare şi raportul-rechizitoriu?

Alin Rus: O întrebare foarte bună la care mă aşteptam însă. Cartea mea din 2007 se bazează pe interviuri pe care le-am realizat în perioada decembrie 2000 – decembrie 2005. Altfel spus pe o serie de mărturii pe care diverse persoane mi le-au dat mie personal, fără însă ca acestea să aibă vreo valoare juridică. Între timp însă, liderul Asociaţiei 21 Decembrie 1989, dl. Teodor Mărieş, a reuşit printr-un gest extrem să obţină o copie a dosarului mineriadei din 13-15 iunie. Dosarul este impresionant ca volum, peste 80.000 de pagini de documente care au fost xeroxate şi trimise la sediul asociaţiei direct de la parchet. Aşadar, raportul actual se bazează pe documente cu valoare juridică, deci pe mărturii date în faţa procurorilor.

Marian BOBOC: Se cunoaşte foarte puţin despre protestul lui Teodor Mărieş. Poţi să detaliezi puţin?

Alin RUS: Bineînţeles. Din păcate, acest protest a fost foarte puţin mediatizat. Şi spun din păcate fiindcă un astfel de gest ar trebui să fie monitorizat atent de majoritatea instituţiilor mass-media importante într-o democraţie cu adevărat autentică. Teodor Mărieş a realizat un maraton al grevei foamei aş putea spune. Este vorba de 78 de zile de greva foamei în două reprize succesive. Abia atunci când viaţa i-a fost ameninţată şi existau serioase dubii privind supravieţuirea lui, s-a comunicat în final decizia parchetului de a-i înmâna dosarul. De fapt, punerea la dispoziţie a acestei copii a fost tergiversată un an şi jumătate de autorităţile române. Toate acestea l-au făcut pe Teodor Mărieş să recurgă la acest gest extrem, în urma căruia ne mirăm cu toţii că a mai rămas în viaţă. Însă gestul a avut, în final, un rezultat pozitiv: în aprilie 2010 a fost obţinută copia integrală a dosarului evenimentelor sângeroase din 13-15 iunie.

Marian BOBOC: Să înţeleg că există interese mari în jurul acestui document?

Alin RUS: Este vorba despre interesele tuturor acelora care au implementat violenţa politică în zorii democraţiei româneşti şi care au menţinut sistemul comunist în formele sale neo şi criptocumuniste mulţi ani după revoluţia din decembrie 1989. Să nu uităm că în timpul acestei revoluţii s-a strigat, aşa cum ştim cu toţii, nu numai „Jos Ceauşescu!” ci mai ales „Jos Comunismul!”.

Marian BOBOC: Ce s-a obţinut după conferinţa de presă de joi, 2 septembrie 2010?

Alin RUS: O mai bună publicitare a acestui document care, ulterior, a devenit subiectul mai multor articole din presa centrală. De asemenea, cotidienele Adevărul şi România Liberă au publicat pe website-urile lor întregul document. Agenţia de presă Agerpres a dat şi ea mai multe comunicate legate de apariţia acestui document. Şi încă un lucru extrem de important: o copie a acestui document a ajuns şi pe masa preşedintelui Traian Băsescu de la care aşteptăm un răspuns în zilele următoare. Iar răspunsul nu poate fi decât unul singur: condamnarea violenţelor din 13-15 iunie 1990. De fapt, raportul-rechizitoriu se situează în prelungirea documentului prin care regimul comunist a fost condamnat ca fiind ilegitim şi criminal. Această condamnare a fost semnată, dacă ne amintim bine, de acelaşi preşedinte Traian Băsescu.

Marian BOBOC: Am înţeles că la toate acestea a contribuit din plin şi suportul logistic al IICCMER, al cărui secretar ştiinţific, Cristian Bogdan Iacob, a şi participat la conferinţa de presă ce a avut loc la sediul Asociaţiei 21 Decembrie 1989.

Alin RUS: Este cât se poate de adevărat. Şi profit de această împrejurare pentru a le mulţumi liderilor acestei instituţii pentru suportul acordat în promovarea raportului-rechizitoriu. De fapt, liderii acestei instituţii au luat deja hotărârea de a publica raportul-rechizitoriu sub formă de volum. Aceasta se va întâmpla după ce documentul actual va suferi modificări substanţiale, fiind completat cu mai multe materiale din arhiva dosarului mineriadei şi va căpăta, în final, o formă ştiinţifică la nivel occidental. Toate acestea se vor întâmpla cel mai probabil pe la mijlocul anului viitor.

Marian BOBOC: Dl. Vladimir Tismăneanu, care este şi unul dintre cei mai cunoscuţi politologi români şi profesor al Universităţii Maryland, a adresat cuvinte elogioase la adresa autorilor acestui document. (http://tismaneanu.wordpress.com/2010/09/06/probatoriu-analiza-si-memento…)

Alin RUS: Într-adevăr, am avut ocazia de a citi pe blogul profesorului Valdimir Tismăneanu un întreg articol despre raportul-rechizitoriu, articol a cărui principală idee şi totodată speranţă era aceea că raportul va putea trezi noi discuţii în spaţiul public românesc, discuţii care vor putea în final să ne scoată din „derizoriul mlăştinos al minciunii”. Într-adevăr, după 20 de ani, societatea românească nu ştie încă adevărul despre evenimentele din 13-15 iunie, iar minerii au ajuns să devină ţapii ispăşitori pentru faptele unei fracţiuni importante a lumii politice a anului 1990. Ulterior, această fracţiune a reuşit, imediat după evenimentele din 13-15 iunie, să acapareze o influenţă politică covârşitoare şi, nu în ultimul rând, să-şi intimideze şi timoreze adversarii politici pentru o perioadă destul de lungă de timp, fapt ce a avut consecinţe absolute nefaste pentru viitorul democraţiei româneşti.

Marian BOBOC: Am înţeles, urmărind documentele video postate pe youtube (http://www.youtube.com/watch?v=AnD1yfazd0E&feature=player_embedded) că raportul-rechizitoriu aduce o serie de dovezi cutremurătoare privind evenimentele din 13-15 iunie.

Alin RUS: Absolut terifiante. De aceea vă propun pentru publicare în ediţia de mâine doar acelea care au fost deja transmise prin intermediul Agenţiei Agerpres, urmând, probabil, într-o proximă ediţie şi altele.


Anunțuri

Un gând despre “Alin Rus/ Interviu despre Raportul-rechizitoriu în „ZIARUL VĂII JIULUI” – Comunicat al Asociaţiei 21 decembrie 1989

  1. Pingback: www.gtd.ro (beta)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s