dimineata mea de duminica si Giuseppe Campora

pentru Iulia M.

o voce invaluind ceasca de portelan
cu vinisoare palpitand sub pielea de ceai verde

solemnitatea diminetii dintr-o data stinsa de un abur
cuibarit in matase
cu gesturi moi

cantand
pe fereastra un fir rupt
din sirul de ganduri
pasari in cuib rece
tatuandu-mi sufletul

noi nu vom auzi niciodata lumea doar cantecul ei

noi nu vom mai fi niciodata aici
(5 septembrie 2010
un ceai virtual cu Iulia si muzica interpretata de Giuseppe Campora)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s