autoportret cu vechi evantai albastru

elegie pentru V.

nimic de pierdut, dacă numai pe tine te poți pierde
regăsind șirul pașilor ce te aruncă din prezent
ca pe un veșmânt ce lasă trupul singur în oasele oglinzii

îți spun că te văd mai ales atunci când ești absentă
într-o îmbrățișare de lupi
albul lor în negrul gurii tale mușcătură rostirea cuvintelor

nu te atinge de prezent
fluidul trece prin trup și duce peștii la mal

pielea ta ca o plajă pe care stâncile dorm neliniștite

morți ce se retrag din tine pe măsură ce îți rujezi buzele
și le zâmbești

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s