ea îşi croieşte drumul ei, tikkun olam printre naşteri


împăcare cu rămăşiţele
cu pustiul chihlimbar
împăcare prin împărtăşire
trebuie să mă împac cu păsările
şi totuşi nu mă împac niciodată
amânând vibraţia pozitivă

ca pe un străin
îl alung pe el
îl alung pe el din Ierusalimul meu
dar el revine
nici ziua
nici noaptea
el revine
îşi croieşte drumul lui
se umple cu timpul lui – înghite firimituri de kotel
vorbeşte pe limba lui de paie
îmi spune
eu
eu
eu
eu sunt sufletul tău
de ce mă tot alungi?

sephirot acum
sephirot atunci
sephirot mereu
doar să plece de unde a venit
prin ochii de bufniţă
prin buretele care absoarbe nimicul
prin pâlnia care primeşte şi varsă
prin strecurătoarea care alege drojdia
prin ciurul care împrăştie semnele
eu trebuie să aduc pace din frământare
eu trebuie să mă ocup de lucruri impure – căci nu-i este dat femeii să strălucească precum bărbatul proaspăt născut din puterea gândului în clocot
zămislire
scriere
naştere
pierdere
aflare
lepădare
ştergere
împărţire
slujire
înţepenire
însângerare
închiderea cărnii
îndoirea grâului
arcuire
împotrivire
sfiiciunea din cuvinte
sfârşitul care dezleagă tot ce era înainte de tot ce va fi şters, pentru că neaşteptarea este însăşi supunerea faţă de tiranul implicit, cel care pe toţi îi strânge în aceeaşi frică şi îi macină prin explozii politice când transformă omenirea în scuipat de diavol
şi mai departe trebuie să mă ocup de lucrurile impure
limpezi noroaie
poesie feriprivă
febră gotică
uscarea grâului în scorburi
somn
visarea legată
visarea dezlegată
visarea din împăcare
visul cu mâinile legate
şi visând
să-l văd acolo
pe el
cel alungat
curat luminat
aşteptându-mă în exilul dinăuntru
înarmat cu explozibil şi întrebări
purtând pe umeri o patrie bastardă
care nu-şi doreşte embrionii nici istoria
omul astrogramă
daimon din intracelestul virtual
când vine pelerinul din Aqualung
se înclină adânc şi zice
eu sunt copilul grenadă făcut din cel care este pentru că este
eu am ajuns aici
am ales între două temniţe
realul sau imaginarul au devenit imagirealul
nimic nu e mai condiţionat astăzi decât libertatea imagireală când conştiinţa şi eul din alien nu ne alienează ci ne anulează
eu am ajuns aici
locul meu natural e aici
mintea mea naturală e aici
moartea mea naturală e aici
măturând podelele exilului cu fruntea mea

Angela FURTUNA

fragment din volumul

Pelerinul din Aqualung

Ed. Integral, Bucureşti (director Costel Postolache) and Ed. Vinea, Bucureşti (director Nicolae Tzone).2008

Coperta SI ILUSTRATIILE:
PAUNA DUMITRESCU

PELERINUL  DIN AQUALUNG

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s