Mircea Cărtărescu scrie în Evenimentul Zilei un articol de atitudine percutant prin care deplânge atacul politicienilor de ieri şi de azi la adresa culturii româneşti, cu ţintă specială pe scriitorii români.

Această castă a devenit nu numai ţinta genocidului adus de toate guvernările împotriva scriitorilor români, ci ea însăşi un cuib de vipere, probabil datorită învrăjbirii continue la care a fost supusă datorită politizărilor, traseismului politic, clientelismului. Lumea scriitorilor români de astăzi este o lume primejdioasă, criminală (linşajele se ţin lanţ), sadică şi perversă (prietenii se toarnă, clicile fură în grup, haitele sfâşie pe cei incomozi), iar miza cea mare este, la urma urmelor, foamea şi sărăcia, lupta sângeroasă dusă de grupurile de presiune pentru fondurile minuscule şi burse – toate fiind obţinute numai de clientelă şi după umilinţe cumplite.

O lume atât de degradată moral şi material cum este lumea scriitorilor români nu poate duce în condiţii bune cultura română mai departe. De aceea şi asistăm la avortul septic al acestei mahalale, împotmolită undeva la marginea civilizaţiei.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-un-guvern-de-trogloditi-900181.html

Mircea Cărtărescu nu complică lucrurile, ci scrie chirurgical:
„Spuneam că s-a mai găsit o sursă de venituri la buget. Şi anume aplicarea CAS la drepturile de autor. Vizaţi de această lege sunt în primul rând jurnaliştii şi lucrătorii în medii. S-a văzut aici chiar o răzbunare a puterii pe cei care o critică. N-aş merge până acolo. Pe de altă parte, poate că se fac cu adevărat abuzuri şi se ocolesc obligaţii financiare la stat prin plata unor drepturi de autor. Dincolo însă de toate acestea, nu doar că eficienţa noilor prevederi va fi nulă financiar, dar ele sunt şi extrem de compromiţătoare moral pentru cei ce le legiferează. E de fapt o meschinărie penibilă.

Câţi oameni din România primesc drepturi de autor? Şi cât câştigă statul din supraimpozitarea acestora (pentru că un impozit normal oricum se plăteşte pentru ele)? Nici cât să chiorăşti un purice. În schimb, după ce şi-a făcut faima de aducător de sărăcie în toate familiile, guvernul actual îşi va face şi reputaţia de distrugător al inteligenţei şi talentului româneşti.

Căci victimele colaterale vor fi oamenii de cultură şi artă din toate domeniile, scriitorii şi muzicienii, actorii şi artiştii plastici, sculptorii şi cineaştii, adică bruma de idealism şi strălucire pe care această ţară tristă nu o merită oricum. Ştiţi cum trăiesc aceşti oameni, în marea lor majoritate? Ştiţi câtă glorie şi câţi bani le aduce munca lor, cea mai complexă dintre toate cele imaginabile?

În privinţa gloriei – ea aparţine în România maneliştilor şi starletelor: mai multă glorie are Gina Pistol decât toţi scriitorii români la un loc. Odinioară poeţilor, pictorilor şi muzicienilor li se ridicau statui. Azi ei sunt bătaia de joc a plebei mizerabile hrănite cu junk food de televiziuni.

În Ungaria, de treizeci de ani încoace, promovarea în lume a scriitorilor maghiari e politică de stat, face parte oficial din brandul de ţară. La noi, obscuritatea şi ura generală e so arta tuturor celor ce gândesc liber. E de mirare că se mai scrie, se mai gândeşte şi se mai simte în mlaştina în care am ajuns.

În privinţa banilor, lucrurile stau şi mai rău. V-aţi întrebat vreodată care e cel mai prost plătită meserie de la noi? Mult mai prost plătită decât cea de vidanjor, gunoier, paznic de noapte sau orice alta imaginabilă? Ajunge să facem o socoteală simplă. Să luăm un scri itor notoriu.

Nu un poet, căci aici e chiar tragedie: poeţii nu câştigă absolut nimic, ba mulţi îşi plătesc singuri amărâtele lor de plachete. Nici un critic sau un eseist. Să luăm un romancier de relativ succes, care poate vinde două mii de exemplare dintr-un roman. Avem în România vreo douăzeci de astfel de romancieri, singurii dintre cei vreo trei mii de membri ai Uniunii Scriitori care câştigă cât de cât din scrisul lor. Două mii de exemplare dintr-un roman vândut cu 25 de lei în se am nă 50.000 de lei.

Scriitorul câştigă în medie zece la sută din valoarea ediţiei, ceea ce înseamnă 5.000 de lei impozabili. După impozit, îi rămân vreo 4.000 de lei. Un autor prolific poate scoate un roman la doi ani. Să împărţim deci suma la 24 de luni. Aflăm astfel cât câ ştigă un autor „de vârf” pe lună: 166 de lei noi! Şi e încă mult, căci mai nimeni, astăzi, în România, nu poate publica un roman la doi ani şi nu poate vinde 2.000 de exemplare din el.

Nu există om mai mizerabil plă tit decât scriitorul, căruia guvernul actual vrea să-i impoziteze a doua oară milionul şi jumătate câştigat, în cel mai fericit caz, pe lună. Lucru valabil şi pentru ceilalţi artişti. Guvernul Boc va culege praful de pe tobă de la oamenii de cultură şi artă, în schimb îşi va face o repu taţie stabilă de guvern de troglodiţi. E tot ce-i mai lipsea.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s