SCRISOARE  DESCHISĂ  CĂTRE PREȘEDINTELE  TRAIAN  BĂSESCU

ASUPRA  FASCISMULUI  DIN   ROMÂNIA  DE  AZI. PROSTIA, INTOLERANȚA, VIOLENȚA  ȘI  REAUA CREDINȚĂ  LA  LUCRU

Violență simbolică și declarații care suprimă respectul

Dominanta prezentului în care trăim este ascensiunea violenței, a intoleranței, a fascismului. Violența majoră nu se petrece numai la televizor sau la tribuna Parlamentului, așa cum s-ar putea crede: de ani de zile, în neașteptate locuri, adesea aparținând unor înțelepți sau intelectuali, oameni ai legii ori cărturari, se petrec mii de crime morale, de abuzuri ale oligarhilor, ale clienților partidelor aflate vremelnic la putere. Victimele sunt, invariabil, oamenii onești, cei ce luptă pentru valori democratice sau pentru libertatea de opinie și ideile nobile ale unei lumi mai bune pentru că autentic democrată.

Acum câțiva ani, în cadrul programului meu intitulat Conferințele Bibliotecii și derulat între anii 2006-2008 la Biblioteca Bucovinei (la care au participat, în timp, universitarii și oamenii de cultură Mircea A. Diaconu, Ștefan Băișanu, Sanda Maria Ardeleanu, Cecilia Popescu Latiș, Jean Yves Conrad – DHC al Universității sucevene-, Mariana Boca, Elena Prus, Tania Grimberg, George Sîrbu, Sabina Fînaru, Vasile Demciuc, Iléna Lescaut, paroh Mandalian Azad în cadrul comemorării și conferinței dedicate Genocidului Armean, etc.), unul din invitații mei de onoare, prof.univ.dr. Mihai Iacobescu, atunci când a ținut în fața unui public tânăr o conferință despre Istoria Bucovinei, a folosit de mai multe ori în cadrul discursului său – de savant cu știute poziții ultranaționaliste și antisemite publice asumate – termenul de jidani, atunci când se referea la evrei.

Imaginarul  tare,  temele false și unele adevăruri despre lumea reală


Încă îmi reproșez și astăzi faptul că, la vremea aceea, șocată, m-am opus prea anemic acestui stil academic practicat de un universitar în fața tinerilor, și nu am protestat mai vehement, în calitatea mea de moderator, împotriva acestei abdicări de la civilitate și de la regulile democratice privind dreptul pe care îl avem la opinie dar numai în limitele legii și ale normelor morale acceptate de lumea civilizată. E, în această practică a denigrării ostentative prin clișee xenofobe și antisemite, un comportament fascist real, viguros și plenar. Violența simbolică și de limbaj este evidentă, și este înrudită cu spiritul exclusivist și incitarea la violență fizică și la justificarea ei. Însă, tolerantă ca întotdeauna, îmi spuneam că, la anumite generații ce bat spre șaptezeci-optzeci-nouăzeci de ani, astfel de gesturi sunt deja reflexe și sunt doar reminiscențe ale educației fasciste și a propagandei fasciste în care acești oameni s-au format, au trăit și au activat pe perioada nazismului și a ceaușismului românesc, precum și a celor două genociduri aferente din istoria națională cu care ei au fost contemporani: Holocaustul românesc și totalitarismul comunist, care au decimat deopotrivă nu numai evrei, ci pe oricine nu convenea în cursul politicilor excluziunilor și exterminărilor iscate de lupta de clasă, de rasă, de sex, de religie, de demnitate personală, de orice alt tip de discriminare.

Șocul meu, însă, de a auzi un universitar denigrând de la tribună și fără motiv, cu metodă, cu nediferențiere și cu pasiune, prin procedee retorice atât de primitive, în cursul unei prelegeri publice din anii 2000, nu 30 sau 50, o civilizație ce a stat la temelia Europei noastre, prin definiție iudeo-creștină și greco-latină, a rămas colosal. La fel de puternic, și aflat în legătură cu primul, este și șocul de a constata cât de avansate sunt astăzi orbirea și laxitatea românească și europeană privind expansiunea nestăvilită, inventivă și irepresibilă a fascismului religios islamic, cu țintă clară de ocupație a Europei și de contestare a valorilor democrației întemeiate pe iudeo-creștinism și religiile aferente, iar apoi de substituire a acestora prin paradigmele noului califat. Cu alte cuvinte, într-o țară ca România care, fără a mai avea evrei, are însă un antisemitism adesea furibund, energia unor elite intelectuale și politice se irosește, prin neadecvare, în direcții antisemite absolut ieșite din realitate, în timp ce amenințarea reală vine din cu totul altă direcție, care vizează deopotrivă anihilarea și distrugerea, împreună, a evreilor și a creștinilor și chiar la ei acasă, în chiar aceste timpuri.

Discriminarea ca premiză a fascismului contemporan

Fac aceste remarci cu tristețe și deplină înțelegere a momentului istoric în care ne aflăm, dar cu mențiunea fermă că și în România, precum în toate țările civilizate, există legi care protejează punctual cetățenii împotriva discriminării și care stipulează sancțiuni pe măsură, legi care recunosc Holocaustul nazist și Holocaustul românesc, precum și, prin statuări oficiale, comemorarea Zilei Internaționale a Holocaustului și a Zilei Holocaustului românesc. În mod identic, avem Muzeul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, avem un Institut de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, dar avem și zile ale memoriei victimelor totalitarismului comunist. Avem, așadar, în mod legal și necesar, acte normative și instituții care scot în afara legii fascismul și evenimentele, pulsiunile sau comportamentele publice exclusiviste, extremiste, intolerante, fasciste. De ce să tolerăm, așadar, prin indiferență, expresiile publice, din ce în ce mai explicite și numeroase, din media și de la tribune, ale acestor neofascisme aflate în creștere, și care nu vizează numai evreii, ci  nenumărate categorii apărate de drepturile omului și ale cetățeanului? Ceea ce trebuie să se adauge acestor schele de construcție legală și civică deja stipulate de acte normative este bunul simț, educația și cunoașterea adevărului, respectul pentru valoare și alteritate, judecata corectă a oamenilor și a istoriei, etica neuitării – așa cum ne-a  definit-o Monica Lovinescu (ilustru caz) și cum au practicat-o sau o practică actualmente și alți intelectuali publici și gânditori români onești -, precum și prețuirea și apărarea valorilor democrației.

Cu câțiva ani înainte de incidentul descris mai sus, în anul 2003, fusesem încă o dată victima unui gest deopotrivă fascist și neostalinist, când baronul local Gavril Mirza, în urma unui denunț calomnios nefondat semnat de scriitorii Constantin Arcu, Ion Beldeanu, Nicolae Cîrlan și Onu Cazan, m-a concediat fără preaviz și fără nicio legalitate de la Revista Bucovina Literară a Consiliului Județean Suceava în urma faptului că îmi manifestasem intenția să public aici o culegere de texte consacrate aniversării vârstei de 80 de ani de către Monica Lovinescu. Profesorul Mihai Iacobescu, pe atunci președinte al Comisiei de Cultură a CJ, a anchetat împreună cu comisia acest caz, recunoscând abuzul comis, dar neavând puteri reparatorii. Iată că domnia sa, de această dată, nu a agreat acea soluție fascistă aplicată de Arcu (ex-magistrat!), Beldeanu, Cîrlan, Cazan și Mîrza (senator PSD), și împotriva legilor României , dar adecvată politicilor de intimidare, de clientelă și de abuz cultivate de cercurile lor politice și culturale neostaliniste. Singurul universitar care a condamnat la vremea aceea acest linsaj fascist comis asupra mea a fost prof.univ.dr.Ion Horia Birleanu (îi mulțumesc și astăzi pentru că mi-a salvat viața!), decanul Facultății de Litere și Științe ale Comunicării de la Suceava. El s-a opus pe față acestor practici, a avut atitudine, așadar, și a acționat de maniera ca situația mea să nu se degradeze și mai mult: eram, în fond, un scriitor condamnat pentru opinie în anul 2003 (o apărasem și dorisem să o public acasă la ea pe Monica Lovinescu, scriitoare româncă așa cum suntem și noi, pe care gruparea torționară pomenită încă o considera – și nici în 2010 nu o acceptă! – ca fiind dușman al poporului): eram condamnată pentru opinie nu oricum, ci prin metodele dogmatismului anilor 50, și apoi executată public în mod fascist de o grupare rămasă la stadiul mental de terorism comunist. Aceeași grupare se găsește încă la post, conducând destinele culturii sucevene scrise și câteva zone de idei și de politici publice, este chiar și remunerată de la buget pentru a continua aceste practici exclusiviste și antidemocrate, deși puterea politică și administrativă care plătește acum s-a mai decolorat nițel, de la roșu orbitor la portocaliu. Această grupare, în ciuda evidentelor carențe de spirit democrat sau de respect pentru lege, este susținută public de elite universitare tinere sau în floarea vârstei, care nu mai au scuza bunei asimilări a lecției comuniste, dar care probează faptul că mutilarea morală poate fi încă mai profundă dacă la metodele și practicile ceaușiste se adaugă cele neostaliniste de dată mai recentă, necenzurate azi de nimeni. În epocă, după profesorul Ion Horia Bireanu, și scriitorul Gellu Dorian de la Botoșani și-a manifestat înțelegerea față de poziția mea de personalitate culturală mazilită de excesele fasciste ale politicienilor și scriitorilor locali, și mi-a comunicat solidaritatea sa, publicând la revista sa Hyperion nr.4 din 2003 culegerea mea de texte dedicate Monicăi Lovinescu, adunate din toată lumea și semnate de Gheorghe Grigurcu, Gabriel Liiceanu, Theodor Damian, Mihaela Albu, Mihail Gălățanu, Lucian Vasiliu, Alex Ștefănescu, Mircea A. Diaconu, Daniel Corbu, Angela Furtună, Gellu Dorian, Adrian Alui Gheorghe, Virgil Ierunca. Dacă voi fi uitat aici pe cineva, mă va scuza, desigur.

A fi o insulă de pace, moderație și omenie

În ultimii ani, am construit, în mijlocul acestui ocean de ostilitate locală fascistă, programe publice culturale de combatere a discriminării, unele susținute și în presă sau în blogosferă. Cine nu își amintește de Zoom in Europa sau de Iudaism și românism, susținute de mine și în Monitorul timp de câțiva doi ani, între 2004-2007? Aceste cercetări și eseuri, comunicări și articole de atitudine au făcut și obiectul unui Masterat în PR și Comunicare și al altui Materat de Semiotica Limbajului în Massmedia și Publicitate, consacrate legăturilor de comunicare dintre cultura iudaică și cultura europeană, cu aplicație pe cultura română. A rezultat și un volum intitulat La anul, la Ierusalim, o carte…Acest volum, deși apărut în ianuarie 2010, a fost cenzurat timp de patru luni pentru a nu intra în Biblioteca Bucovinei (cu toate că editat de aceasta), iar după ce în sfârșit a fost introdus, totul s-a desfășurat cu multă grijă, de parcă ar fi fost vorba de o carte interzisă de pe vremuri…Directorul bibliotecii știe de ce, și probabil o fi sancționat atitudinile cenzorilor, fiind un om dispus să sancționeze)…

În paralel, de câțiva ani buni organizez sistematic la Suceava, în acord cu legile României și ale memoriei culturale europene,  comemorarea în ianuarie a Zilei Internaționale a Holocaustului iar  în octombrie a Zilei Holocaustului Românesc. De cinci ani, am inițiat și organizez Zilele Monica Lovinescu (deja în 2008 și 2009 vorbim de ediții internaționale, plus instituirea Premiului Național Monica Lovinescu și Virgil Ierunca) și ședințe de cenaclu dedicate acestei scriitoare și disidente de care sunt foarte legată, prin formație, educație și atitudine. Sesiunile din ultimii ani ale acestor evenimente sunt înregistrate video și audio, sau conțin nenumărate mărturii de presă, foto, arhivistice și documente oficiale publicate.

Dacă există concurență pe piața de idei, de atidudini și de oferte culturale? Desigur. Iar unii nu agreează ce fac eu și ce sunt eu sau ce gândesc eu. Și reciproc. Este firesc să nu fim iubiți de toată lumea, este firesc ca la rândul nostru să nu iubim pe toată lumea, dar de aici, de la concurența loială și legală și până la noi și noi gesturi extremiste, fasciste, nu e decât un pas, pe care eternii noștri rivali (există și ceva maladiv în aceste făpturi plăpânde moral și biologic)  ce vin de pe versanți antidemocratici sau antisemiți i-au făcut împotriva mea, sistematic și organizat, metodic și cu echipă. Nu a existat niciodată ripostă de factură identică din partea mea, pentru că principiul meu este să construiesc ideile și opera mea, dăruind societății un model ultraliberal și ultrademocrat de self made man (woman), iar nu să demolez opera altora sau să distrug autorii ideilor ce au altă opinie. Toleranța, înainte de toate, gestionează energia mea vitală. Că sunt o insulă de pace, moderație și omenie, rătăcind  într-un ocean de violență fascistă activă – societatea actuală – este mai mult decât evident. Pe siajul acesta aspru al vieții (din nou, omul e sub vremi), se întâmplă să întâlnesc din loc în loc oameni asemenea mie, și îi văd speriați și neliniștiți de neostalinismul ce cuprinde România. Ne privim, ne dăm mâinile pentru o clipă,  și apoi ne trezim aruncați cine știe unde de câte un nou șuvoi de grupuri de presiune și fanatism  politic sau intelectual…Și în acea clipă sentimentul lipsei de speranță este singura sclipire lucidă…După care, însă, speranța reîncepe, cumva, inconștient presurizată de jocul social sau de inițierea câte unui nou proiect asumat cu îndârjire și iubire și dăruit lumii…

Fascismul nu e un cuvânt din DEX, ci cel mai răspândit mod de a gândi și acționa în România de azi

Fascismul neostalinist ce se instituționalizează în societatea românească de azi are rădăcini puternice în trecut dar își are obârșia recentă în confiscarea evenimentelor din decembrie 1989 de către gruparea Iliescu – via filiera Moscova, urmată de mimarea democrației, în timp ce s-a trecut cu metodă la construirea oligarhiei neocomuniste și a statului mafiot, în timp ce societatea civilă a fost sistematic distrusă, media adjudecată de propagandiștii fostului partid-stat și agenții de influență, iar partidele transformate în vehicule ale clientelismului și ale șantajului, ele însele căpușând, mutilând și substituind statul de drept, economia națională și instituția justiției. Sub toate aceste poveri, cetățeanul a devenit un robot intoxicat cu comenzi ideologice și consumeriste sinucigașe. În fapt, numai românii care au reușit să evadeze din România post-comunistă au reușit să supraviețuiască moral și ca cetățeni, în timp ce cetățenii români rămași la vatră au devenit carnea de tun a aristocrației roșii, care i-a înrobit și finalmente trădat și aruncat la gunoi.

Cum arată fascismul românesc de astăzi?  Voi lua un caz pe care îl cunosc bine, din imediata vecinătate, de care mă izbesc zilnic. Arătasem mai sus despre câteva  programe culturale internaționale de impact pe care le organizez, în ciuda imenselor piedici și a unor replici mortale cu care opoziția antidemocrată operează asupra libertății de expresie în România. Unul din aceastea a avut loc în octombrie 2009, prin comemorarea victimelor Holocaustului românesc, iar organizatori am fost eu (inițiatoarea programului), din partea Bibliotecii Bucovinei, reprezentată și de directorul Gabriel Cărăbuș, dl. Prof. Sorin Golda, din partea Comunității evreilor din Suceava, dl. Prof. Octavian Nestor din partea Colegiului Național „Ștefan cel Mare” și dl. Prof. Daniel Hrenciuc, Director General al Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu din Suceava. Conferința organizată cu acel prilej a fost înregistrată și postată pe You Tube. A fost o reuniune  de înaltă calitate și a rămas un exemplu de civilitate, putând  fi vizionată pe internet la vremea aceea de români, și nu numai , din toată lumea, la adresele următoare, unde fusese postată cu acordul directorului Gabriel Cărăbuș al Bibliotecii Bucovinei:
http://www.youtube.com/watch?v=IDU5B4PPjBU
http://www.youtube.com/watch?v=qok-5VW0cz4
http://www.youtube.com/watch?v=xoJ5ksaSC-o
http://www.youtube.com/watch?v=uAjDvAmUYJY
http://www.youtube.com/watch?v=U3hrwX33QXU
http://www.youtube.com/watch?v=UzjzKwcdAMA,

(se poate observa că au fost radiate ulterior, și tot de conducerea Bibliotecii Bucovinei).

Peste câteva luni, în ianuarie 2010, am organizat, ca în fiecare an, comemorarea victimelor Zilei Internaționale a Holocaustului, tot conform legilor românești și internaționale. Evenimentul a avut loc la Colegiul Național “Ștefan cel Mare”, cu parteneri profesorii Sorin Golda și Octavian Nestor. Conferințe, prezentări de carte, vizionări de filme și materiale fotografice din Europa. Un succes gustat de elevi, care acum studiază Holocaustul și la școală.

Ca de obicei, afișele manifestării au fost eliminate la orele prânzului, presiunea pusă  pe aceste evenimente fiind întotdeauna uriașă. De ani de zile, păpușarii politici sau ideologici extremiști pândesc aceste evenimente pentru a produce scandal și deturnări.

Sosirea unui negaționist de profesie echivalează pentru ignoranți cu inițierea unei așteptări mesianice. Ideologie și prostie fanatică. Sau cum să pierzi prestigiul lumii civilizate


Peste câteva zile, (în replică?), directorul Gabriel Cărăbuș și Biblioteca Bucovinei organizează, împreună cu filiala locală PRM și câțiva oameni de cultură din zona antisemită oficială, o lansare de carte (volume ale universitarului Gheorghe Buzatu, unul din cei mai fervenți negaționiști ai Holocaustului românesc) și o conferință a corifeului antisemitismului românesc actual, același Gheorghe Buzatu. Suntem o țară liberă, așadar nicio problemă în manifestarea libertății de expresie, câtă vreme nu sunt încălcate însă legile țării. Primo: sala a fost umplută cu elevi de gimnaziu din niște cartiere sucevene. În fața acestora, Gheorghe Buzatu a rostit, fără argumente: Nu, nu a existat un Holocaust românesc”. Pentru că. Nimic. Fac observația că aici s-a încălcat legea, care nu tolerează negarea în public a acestui act istoric, și mai ales în fața copiilor. Secundo: O discuție pe subiect, în public, ar fi fost acceptabilă, legală și civilizată numai în mediu oficial de universitate, academie și cercetare, între părțile implicate științific: deoparte holocaustologi, de cealaltă negaționiști, fiecare cu argumentele lor, bine fundamentate. Dar ceea ce a fost în acea zi de miercuri de februarie la Biblioteca Bucovinei a fost un act propagandistic fascist extremist, ilegal și necivilizat, în care se pusese la cale și denunțarea mea ca trădătoare de neam și țară, în virtutea unui program de defăimare sistematică prin care se urmărește lichidarea programelor mele construite în spiritul apărării valorilor democratice și constituționale.

Domnul director Gabriel Cărăbuș, vrăjit și sedus ideologic de eveniment (mă îndoiesc de naivitatea domniei sale), părea să nu observe că pe teritoriul instituției sale se încalcă legea în mod grosier;  în mod paradoxal, acest istoric tânăr (format de sus-pomenitul universitar Mihai Iacobescu – la randul lui adversar declarat al evreilor -, și susținut în carieră de fascistul Mirza, dar și de senatorul Prisacari, unchiul său, și alți activiști marcanți din PSD și PRM) și-a dus până la capăt atașamentul față de idealurile peremiste și antisemite, nu a criticat opiniile nefondate istoric și a menținut ulterior, cu mândrie, o săptămână afișele cu chipul lui Gheorghe Buzatu pe zidurile instituției (știam că domnul Cărăbuș tocmai a trecut în urmă cu câteva luni de la PSD la PDL pentru a-și conserva funcția și banii primiți de la buget pentru a apăra instituția bibliotecii de eroziunea ilegitimității, nu știusem că, după acest act traseist oportunist, membru PDL fiind deja, acum răspunde ca înainte tot comenzilor PRM, PSD și serviciilor oculte, acționând deci împotriva angajamentelor care respectă valorile democratice și consolidarea statului de drept, nu fascizarea socială). Același director are de ani de zile mare grijă ca afișele programelor organizate de mine, cele cu Monica Lovinescu sau comemorarea Holocaustului, care fac prestigiul internațional al Bibliotecii Bucovinei, să dispară în chiar amiaza zilei când evenimentele au loc, iar includerea lor în proiecte publice să nu apară decât marginal și voalat. Așa se face că după conferința lui Gheorghe Buzatu de la Suceava, directorul Gabriel Cărăbuș (a fost sfătuit? a primit ordin?) a dispus eliminarea de pe You Tube a programelor video despre Ziua Holocaustului Românesc din octombrie 2009, așadar la adresele următoate răspunsul este că programele video au fost eliminate de către autor.

http://www.youtube.com/watch?v=IDU5B4PPjBU
http://www.youtube.com/watch?v=qok-5VW0cz4
http://www.youtube.com/watch?v=xoJ5ksaSC-o
http://www.youtube.com/watch?v=uAjDvAmUYJY
http://www.youtube.com/watch?v=U3hrwX33QXU
http://www.youtube.com/watch?v=UzjzKwcdAMA,

În schimb, tot pe You Tube, la capitolul Biblioteca Bucovinei, au apărut, la indicația domnului Gabriel Cărăbuș, filmele cu conferința lui Gheorghe Buzatu:

http://www.youtube.com/watch?v=gQO85fmf1vY
http://www.youtube.com/watch?v=GII6XIf-_v8
http://www.youtube.com/watch?v=cQbUybw4p48
http://www.youtube.com/watch?v=N45Yw-YPMxI
http://www.youtube.com/watch?v=HfUDAEAt1vI
http://www.youtube.com/watch?v=uo0Zj0eD1sI
http://www.youtube.com/watch?v=qPaTEF7Byxc
http://www.youtube.com/watch?v=XWfnNy0iuWU
http://www.youtube.com/watch?v=8SavlYuQqgY

Aceste filme au fost etalate cu mîndrie de conducerea instituției, precum un eveniment definitoriu pentru gândirea liderului acestei  instituții și pentru orientarea conducerii bibliotecii (toată fiind inflamată de izvoarele peremiste și pesediste radicale, cu alte cuvinte de curentul ultranaționalist și antisemit, antieuropean și antiamerican. De altfel, toată conducerea bibliotecii este clientela politică generată de lunga domnie roșie a  PRM și PSD), care este totuși instituție a Consiliului Județean Suceava.

De ce este periculos să fii fascist după 20 de ani de irosire a șanselor democrației, dar pe banii unui stat care construiește democrație. Cui folosește violența negării


Îmi pusesem speranța că a venit momentul să regăsim încurajarea spiritului autentic multicultural al României, în mod special al Bucovinei și al Sucevei, care a fost acela de Mitteleuropa, de Europa Centrală așadar, în perioadele sale de prosperitate și toleranță, dar au existat și epoci de  fascism în Bucovina și Suceava, ce au mers până la Holocaustul transnistrean sau la era de purificări ceaușiste, în perioadele de încurajare politică a fascismului, nazismului și ceaușismului exacerbat. Romanele și memoriile marelui scriitor român originar din Suceava, Norman Manea, alături de scrierile altor martori ai vremii, conțin nenumărate dovezi și mărturii despre acele perioade nefaste. În romanul Întoarcerea Huliganului, bunăoară, există mărturii explicite privind dimineața când au sosit ordinele prefectului și au pornit din gările sucevene trenurile cu deportații evrei către lagărele de exterminare sau de muncă din Transnistria. Tot acolo, însă, există și amintiri privind fascismul comunist al unor scriitori locali, ziariști propagandiști eterni și activiști nemuritori (clientelă traseistă pe viață, indiferent de partid – bani de la stat să fie! -, aflați încă în activitate și la ora actuală dar având tot mentalitate veche, consiliind cu râvnă puterile vremelnice și răspândind o boare de intoleranță, xenofobă și antioccidentală teribilă), și care nu au precupețit nimic pentru a-și denunța, din ură și sadism, confrații, pentru a se ridica pe ei și pentru a distruge prin delațiune pe alții.

De ce vorbim aici de pericol în fascismul deciziilor domnului director Gabriel Cărăbuș? În primul rând, domnia sa are o calitate în PDL, pe baza căreia deține o funcție publică și ia bani de la stat ca să asigure echidistanță și respect față de legi , evenimente și persoane într-o instituție de cultură, să ofere vizibilitate egală tuturor orientărilor și manifestărilor legale din spațiul multicultural. Faptul că domnia sa a dispus radierea din You Tube a filmelor mărturii ale Programului de comemorare a Zilei Holocaustului Românesc susținut la Biblioteca Bucovinei în octombrie 2009 de mine, alături de domnia sa, de reputatul istoric Daniel Hrenciuc, și de reputații profesori Sorin Golda și Octavian Nestor, în schimb a dispus etalarea ca brand de onoare a discursului (la limita ilegalității) susținut în februarie 2010 la instituția publică în fața copiilor de către istoricul Gheorghe Buzatu, care a negat explicit existența Holocaustului românesc fără a aduce argumente, înseamnă un act de asasinat iconic (Buzatu are voie să reprezinte instituția, Holocaustul nu are voie să aibă vizibilitate, și deci  eliminăm din memorie Holocaustul), o mutilare a realității (nu există numai alb sau numai negru în lume, nu există o logică normală de tip sau – sau într-o democrație funcțională, ci există opinii diverse), un gest tipic fascist (pentru că include violența negării fără argumente și fără drept de apel și scoaterea brutală din spațiul dezbaterii și al respectabilității publice a unui eveniment sau a unei persoane, umată de denigrarea ei, de anularea drepturilor sale legitime).

Terorismul intelectual ucide întotdeauna înfrățirile. Valorile europene și atlantiste presupun toleranță și respect


E inacceptabil acest tip de atitudine intelectuală teroristă, discreționară, care neagă axiologia și valoarea și impune numai dictatura bunului plac și a grupurilor de presiune (da, domnul Cărăbuș, care primește sfaturi și  ordine ce depășesc profesia trebuie să învețe să respecte Cultura, nu Diktatul). Deplâng acest tip de manageriat abuziv și aservit în mod inutil intereselor reziduale legionaroide și comunistoide, care își permit să nege etica neuitării și să ducă din nou la spălarea creierului cetățenilor, promovând în spațiile publice false teme și negând temele majore. Nimic democratic, aici. Fascismul, asceasta este: un curent de gândire, un curent politic și o formă totalitară de guvernare, caracterizată prin naționalism, teroare și spirit agresiv. Fiecare dintre noi răspundem pentru faptele noastre și numai pentru ele, fiind datori ca, mai ales atunci când slujim la un stat democrat integrat în UE și NATO, să îndeplinim exigențele acestui rol public, slujind profesia, interesul public și valorile europene și atlantiste.

Fiindcă în chestie este cenzurarea de către domnul Cărăbuș a evenimentelor dedicate Holocaustului și valorilor multiculturale ale României și Bucovinei (fiind vorba de programe publice pe care eu le construiesc de ani de zile cu mari eforturi și sacrificii personale, în mijocul unui ocean de ostilitate și reavoință crasă), îmi vine acum în minte recenta știre văzută în media privind un Program al autorităților sucevene de înfrățire a Sucevei cu Haifa. Onest este ca Primăria și cetățenii din Haifa să afle că surprizele fasciste nu s-au terminat pentru nimeni, în Bucovina, care nu a avut și nu are numai cetățeni prietenoși cu adevărul și generoși cu spiritul multicultural, ci a avut și mai are, din când în când, și spirite teroriste care atentează la libertate și la adevăr. Nu știu câți evrei vor agrea să vină în Bucovina – leagănul suferințelor celor mai tragice ale poporului lor, atât de brutal exterminat în Holocaust – , ca să asiste astăzi la cultul deșănțat al personalității negaționiștilor Holocaustului, de tipul Buzatu bunăoară, la ștergerea amintirilor despre comemorări, sau să fie constrânși, vreodată, de vreun alt lider fascist, tânăr și viguros, să-și plângă părinții numai pe furiș sau să le viziteze mormintele numai pe ascuns. Dacă eu, ca româncă, în anul 2010, mai pot fi supusă la mine acasă terorii fasciste de către grupări românești neobosite ideologic, plasate mereu în apropierea Puterilor vremelnice, atunci e sigur, cu atât mai mult, că cei ce vin de departe în această realitate, străinii, încă se pot aștepta oricând la suferință și abuzuri. Pentru a se vindeca de tentația fascismului atitudinal, lumea noastră trebuie să se întărească moral, să se reformeze, să se lepede de trecut prin exorcizarea Răului și să aplice cu consecvență pentru educație, toleranță, caracter și respect.

Angela FURTUNĂ

3 iunie 2010

Anunțuri

2 gânduri despre “SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE PREȘEDINTELE TRAIAN BĂSESCU – ASUPRA FASCISMULUI DIN ROMÂNIA DE AZI

Comentariile sunt închise acum.