Pe blogul său Memorie, Libertate, Moderație, Vladimir Tismăneanu scrie în aceste zile articolul Victor Ponta, la stânga-stânga, lângă Iliescu, preluat si de Evenimentul zilei. De asemenea, despre Costurile peronismului penelisto-pesedist. Sunt două teme de mare actualitate ce privesc către principalii actori ai distrugerii României, operațiune condusă de Ion Iliescu ajutat de liberali în tranziția către o țară de tipul…Moscova comunist-oligarhică.

Faptul că Victor Ponta își asumă astăzi, cu venerație veselă (mi-am pus întrebări serioase asupra sănătății mintale și morale a acestui fiu al Revoluției Kaghebiste din România) aura de Christ Comunist a tovarășului Ion Iliescu, președintele de onoare al PSD, arată încă o dată, dacă mai era nevoie, că liderii nu învață niciodată din istorie ceva care să-i facă mai înțelepți pentru popoarele lor, cât mai ales procedee de revizitat infernul și de rafinat degradarea umană a turmei (căci este evident că omenirea mileniului al treilea se pricopsește mereu cu stăpâni din ce în ce mai manipulativi și distructivi).

Așadar, cu ochii pe Moscova, redevenită agresivă, și unde Cultul lui Stalin se îmbogățește în forță, PSD-ul nostru și Cârmaciul său neobolșevic Victor Ponta, prinzând un vânt bun în aripi și după criza mondială economică, se simt întărite și motivate să  pună în Ion Iliescu, precum în sfintele moaște ale unui dumnezeu politic, toată simbolistica mesianică de partid, mizând pe această imagine: cu Iliescu-Stalin înainte, tovarăși!

Acest episod mă îngrijorează, în ceea ce privește esența și etica stângii românești care amenință, prin orientarea iresponsabilă a liderului său, adevărata democrație, încă firavă în România.

Pe de altă parte, prin fetișizarea lui Ilici de către ucenicii de stânga gen Ponta (care acum îi este un sclav recunoscător obedient, până la raderea României moderne de pe hartă, celui ce i-a sponsorizat cariera), se pune mai actual decât oricând problema ridicată și de Monica Lovinescu într-o dezbatere publică de acum câțiva ani (a se revedea volumul Monica Lovinescu, Etica neuitării, Ed. Humanitas, 2008, Colecția Zeitgeist, îngrijită de Vladimir Tismăneanu): riscul de a acoperi prea multe crime. Victor Ponta reia (prin comportamentul său sfidător și iresponsabil care celebrează și omagiază părinții de partid de tip bolșevic, cum e Iliescu), acea cale a pierzaniei politicianiste configurată de spălarea creierului în post-comunism, de ștergerea memoriei antitotalitare în imaginarul cetățenilor din Estul Europei. Este ora exactă când are loc stingerea biologică a generațiilor est-europene care mai au memorie antitotalitară și care așteaptă de la clasa politică și de la diplomație eforturi importante – legate de un anumit patriotism liberal – prin care Moscova și Occidentul să recunoscă unele adevăruri istorice: în primul rând, genocidul ce a avut loc în Gulag, dar și statutul de țări bolșevizate cu forța pentru toate acele foste țări comuniste unde Kremlinul a aplicat confuzia antifascism=comunism… Or, tocmai când popoarele Estului așteaptă această formă de dreptate istorică și menționarea ei în legi internaționale, ca semn al respectului față de cele o sută de milioane de victime, și al regretului învingătorilor față de abuzuri, Stalin e reabilitat la Moscova, Iliescu la București…Coșmarul minciunii e incredibil. (Recent, până și Gorbaciov a venit personal la București ca să-l felicite pe artizanul român al confiscării și deturnării momentului decembrie 1989 dinspre anticomunism către comunismul cu față umană: Ilici a fost felicitat pentru devotamentul față de Perestroika, pusă la punct de echipele lui politice din anii 90 , dar și pentru fidelitatea față de indicațiile partidului comunist sovietic și ale KGB). Victor Ponta pune din nou căpăstrul totalitar peste România…

Asistăm astfel la ceea ce Monica Lovinescu intuise de multă vreme, pe când lupta aproape singură împotriva adversarilor roșii, dar mai ales împotriva unei majorități românești politic multicolore, oportuniste și pusă de jaf, trădare și crime (am văzut, la lucru, în ultimii douăzeci de ani, aceasta oligarhie comunist-liberală creată și patronată politic de Iliescu, iar din punct de vedere oligarhic gestionată de elitele economice generate de același tătuc, care a dus țara la catastrofa de acum): în tot acest timp, după cum observă și Monica Lovinescu, se construiesc paradigme media-politice care susțin că „partidele comuniste vinovate de unele „erori” nu mai prezintă acum o primejdie„. La Moscova și la București (prin misiunea lui Victor Ponta, de reabilitare a totalitarismului – căci cum altfel se numește această dragoste politică a lui Ponta față de Iliescu?), în aceste zile are loc practic operațiunea de decapitare finală a ultimelor generații ce posedă metodă și rațiune istorică  anticomunistă (un Smolensk românesc simbolic, deocamdată, cu PR de june Ponta-VIP ). În urmă cu câțiva ani, Monica Lovinescu susținuse  că „decuplarea de la vinovăție a partidelor comuniste create de bolșevizare și a liderilor lor ar fi fost dacă nu scuzabilă, cel puțin explicabilă în democrațiile occidentale, ce n-au cunoscut decât invazia hitleristă și sistemul totalitar nazist. De altfel, o asemenea delăsare nu a fost oare înlesnită de acele țări din Est care, după ce au trăit o jumătate de veac sub teroare comunistă, au îngăduit neocomuniștilor fie să se mențină la putere (ca în România până la un punct), fie să revină, prin alegeri libere (Ungaria, Bulgaria, Polonia)?” Pe fondul dificultăților tranziției și al laxității Europei în privința țărilor eliberate în 89, și grație strategiilor de influențare ale Moscovei activate în fostele țări bolșevizate, precum și politicilor kaghebiste de manipulare politică și de  instalare de lideri locali cu studii la Moscova, a fost creat în Est acest val de lideri și de nostalgii comuniste din anii 90 și chiar 2000, motiv tocmai bun pentru Occident de a se spăla pe mâini și de a susține că Estul nu  a suferit prea tare sub soviete și sovietizare, din moment ce își dorește din nou, iată, chipurile, același comunism de tip bolșevic pe care îl clamează astăzi Ponta prin omagiile aduse lui Ilici de România…

Într-o țară golită de conținut (Casa de Mode Iliescu KGB) și  zbuciumată economic fără precedent, în care dreapta  ( infiltrată de propaganda totalitară și de amoeba politică reprezentată de oligarhie economică+ideologie comunistă)  nu a reușit să se definească și să se stabilizeze, stânga o ia la vale cu forțe proaspete pe toboganul aventurii extremiste neobolșevice. Butonat de la Moscova și amator de jucării și tricouri cu Che, Victor Ponta readuce fericit în spațiul românesc promisiunea liderului fanatic inconștient și a dictaturii proletariatului.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s