De ce DA Traian Băsescu şi NU Crin Antonescu şi NU Mircea Geoană

În anii 80, URSS l-a pregătit pe Ion Iliescu (propagandistic încă din 1981) pentru funcţia de succesor al lui Nicolae Ceauşescu la preşedinţia României. În acei ani, când însăşi URSS se prăbuşea, Iliescu a fost garantul ideii că România  va rămâne în sfera de influenţă a Kremlinului. Lucrul acesta s-a şi întâmplat, deoarece după 89 comunistul Iliescu a diluat cât a putut democraţia originală din România, asigurând (în cursul unor ani de irosire a  şanselor de modernizare şi de consolidare a statului de drept) transferarea puterii economice şi localizarea ei la comuniştii care avuseseră până în 1989, în exclusivitate, şi puterea politică absolută.

Fenomenul din 22 decembrie 1989 a fost unul diversionist, de propagandă, de manipulare, de terorism, de haos, de zvonistică, de paralizare a statului, de alarmism, cărora liderii comunişti le place să-i spună Revoluţia Română, graţie câtorva consecinţe de stradă şi a numărului mare de morţi, pe care ei îl scuză ca fiind victime colaterale ale diversiunii; dar la 22 decembrie 1989  a fost, în fapt, marea manevră de gherilla urbană însoţită de strategii de lovituri de stat aparţinând Moscovei  (în înţelegere cu alte câteva puteri) prin care l-au  instalat  în fruntea României pe Ion  Iliescu, plus, în fruntea armatei, un ministru al Apărării agent activ al Moscovei şi duşman declarat al României, Nicolae Militaru.

În prezent, Moscova dă un nou război propriu în complicitate cu unele cercuri româneşti pentru Preşedinţia României. Tehnicile folosite vin din zona media, manipulare şi propagandă, generare de haos, alarmism, diversiune…Sunt tot tacticile de acum 20 de ani, însă îmbunătăţite azi de permisivitatea pe care o conferă democraţia românească, recent lăudată şi de liderii reuniţi la marele summit NATO de la Bucureşti, cât şi de vicepreşedintele USA, Joseph Biden,  în vizita sa recentă de la Bucureşti. Rusia este nemulţumită de faptul că România, aderând la Uniunea Europeană şi la NATO, a devenit şi o ţară activă în zonă,  o ţară jucătoare, un avanpost moral şi logistic al noilor aderări (Moldova, Ucraina, Georgia). România este prima ţară care a condamnat comunismul prin Raportul Final elaborat de Comisia Prezidenţială condusă de eminentul politolog şi filosof politic Vladimir Tismăneanu. România posedă în Marea Neagră rezerva de gaze naturale a UE pentru următorii 50 de ani, concurând strategiile de monopol ale oligarhilor ruşi. Rusia s-a mobilizat cu amploare pentru eliminarea, în alegerile de duminică, a preşedintelui Traian Băsescu, singura speranţă a României de a progresa.. În acest context, în care Rusia de azi s-a consolidat şi sfidează economic UE iar militar fără precedent NATO, Rusia şi-a modificat şi strategia antiromânească. De data aceasta, ea nu mai susţine activ numai un preşedinte român din zona sa, la fel cum îl susţinuse pe Ion Iliescu în decembrie 89  ca înlocuitor al lui Nicolae Ceauşescu. De data aceasta, cu şi mai multă forţă, cercurile politice ruseşti susţinute de cercuri româneşti oligarhice şi de grup politic extremist susţin doua variante de preşedinte care să concureze pe piaţa de voturi din cele două tururi ale alegerilor pentru eliminarea  actualului preşedinte Traian  Băsescu; acesta  ar mai avea nevoie de un mandat pentru a-şi îmbunătăţi performanţele anticomuniste ale ţării, bazele de  modernizare a statului de drept, ale sistemului, ale climatului politic şi ale Constituţiei.

Cercurile politic-oligarhice ruseşti şi româneşti susţin acum la preşedinţia României doi candidaţi, ambii ca adversari fermi ai lui Băsescu, ambii construindu-şi evoluţia prin atacul anti-Băsescu şi nu prin programe pro-România Modernă,  şi ambii fiind generatori de radicalizare politică în societatea românească:  unu, pe liberalul Crin Antonescu – exponentul marionetă al nucleului dur PNL, adică al oligarhiei petrodolarilor formată din Tăriceanu, Patriciu, KazMunaiGaz dirijate de sforile Rompetrol din spaţiul rus etc. – , precum şi, doi, pe cale doctrinară de stânga, pe comunistul Mircea Geoană, marioneta creată de Ion Iliescu şi Kremlin pentru a menţine  stânga românească în zona de influenţă rusă.

Agenţii de influenţă  care coordonează captura de imagine publică pentru Crin Antonescu nu au propulsat în faţă un adevărat mare om de afaceri sau de stat, ci au confecţionat (cu logistica de  trusturi media şi propagandă bine finanţată de petrodolari) un om politic dintr-un om de paie, adică pe Crin Antonescu, genul de băiat cu alură folk  şi fără performanţe, care să agaţe un anumit tip de electorat foarte snob, alfabetizat, consumist, sărac şi uşor de idiotizat prin mici avantaje materiale. Între ei, a fost aspirată o parte a intelighenţiei româneşti, cea finanţată de Fundaţiile Dan Patriciu şi Dan Voiculescu şi deturnată de la idealul anticomunist. Aşadar, Crin Antonescu a fost creat de Patriciu în laboratoarele de regie ale PNL  (după  scandalul Sterling) şi în studiourile  media ale Realitatea, Antena 3, TVR, precum şi prin publicitatea risipitoare făcută în ediţiile online ale publicaţiilor cât  şi în forurile  internetice. Metodele folosite au mers de la tehnicile de persuasiune şi vânzare de imagine şi marketing cultural şi până la terorism mediatic şi internetic.

Pentru Mircea Geoană s-a avut în vedere altă tehnică de fabricaţie, un alt secret de producţie: el este copilul susţinut de baronii locali comunişti, este crescut de cadrele vechi şi de nădejde ale PSD, personal de Iliescu, în cadrul unei stângi care a încercat la un moment dat să viseze că poate să se separe de bătrânii bolşevici, dar a primit repede câteva bobârnace dinspre paradoxala echipă Iliescu-Putin, extrem de puternică şi de determinată şi economic şi  politic şi ideologic. Scopul: menţinerea României în zona de influenţă a Rusiei.  Imaginea lui Mircea Geoană a fost atent susţinută de trusturile de presă şi vegheată din umbră de serviciile de propagandă ale vecinilor migratori de la răsărit. De altfel, în acest an, Geoană a primit în cursul a două vizite la Moscova, de două ori asigurarea suportului politic al Moscovei împotriva lui Traian Băsescu.

Sorin Ilieşiu face zilele acestea un Apel pentru Etica neuitării, aşa cum l-ar fi conceput şi Monica Lovinescu, intelectual autentic al românilor, personalitate autentică a dreptei româneşti şi cea mai fină cunoscătoare a comunismului românesc (Vladimir Tismăneanu) precum şi cea mai constantă opozantă a comunismului ca expresie a totalitarismului care a distrus România:

Să nu uităm! Adevărul despre comunism ca miză a alegerilor prezidenţiale

http://tismaneanu.wordpress.com/2009/11/19/sa-nu-uitam-adevarul-despre-comunism-ca-miza-a-alegerilor-prezidentiale/

Acest apel poate fi citit pe blogul lui Vladimir Tismăneanu, Preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România şi care a elaborat Raportul Final de condamnare a comunismului.

Aşadar, e important de reţinut faptul că duminică, 22 noiembrie şi apoi pe 5 decembrie, nu vor avea loc numai turul I şi respectiv turul al II-lea de alegeri pentru Preşedinţia României,  cât mai ales o adevărată bătălie pentru România, dusă sistematic şi obsesiv de  un imperiu acum guvernat de o Cupolă hibridă neobolşevică şi oligarhică, şi  care nu doreşte victoria deplină a democraţiei în această parte a lumii şi nici extinderea curentului politic de condamnare a comunismului de la România înspre toate celelalte ţări foste comuniste care au fost, la fel ca şi România, victime ale bolşevizării. O sută de milioane  de victime ale acestui sistem totalitar al Gulagului îşi unesc vocile din pământul fostei URSS şi al ţărilor satelit pentru a li se face dreptate şi onoare.

Alegerea lui Traian Băsescu pentru un nou mandat reprezintă o miză uriaşă în  istoria României. Realegera lui Traian Băsescu va consolida reformarea statului de drept, modernizarea României prin modernizarea câtorva sectoare economice, uşurarea  poverii parlamentare prin dezvoltarea Parlamentului unicameral. Contrar propagandei dezlanţuite de contracandidaţii săi, Traian Băsescu este un preşedinte de succes, apreciat de electoratul matur şi responsabil, şi care şi-a cucerit încrederea populaţiei, sporindu-şi mereu simpatizanţii şi viitorii colaboratori.

Dacă în trecutul recent Moscova – care a fost moderat ostilă pe tot parcursul secolului trecut intereselor româneşti de democratizare –  ni-l adusese pe cap pe Ion Iliescu, astăzi ea încearcă să ne bage pe gât nu unul, ci doi candidaţi simpatizaţi de Kremlin: pe Crin Antonescu şi Mircea Geoană. Este, aceasta, o dovadă a faptului că Traian Băsescu este cel mai bun candidat al momentului la Preşedinţia României, bine poziţionat în preferinţele românilor şi în imaginea internaţională, pentru adevăratele interese româneşti şi singura opţiune matură, eligibilă şi constructivă pentru această etapă istorică prin care trece România.

Anunțuri

Un gând despre “De ce DA Traian Băsescu şi NU Crin Antonescu şi NU Mircea Geoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s