Mărturisesc că nu am auzit niciodată de Cornel Nistorescu. De-a lungul timpului, citind numai presă românească sau străină de calitate, iară nu tabloide ca acelea care au făcut din consumatorul de media român un mutant şi  un isteric, nu am avut ocazia să dau peste numele tuturor agramaţilor şi uteciştilor veleitari reciclaţi în anii 90 şi 2000 de baronii comunişti. Nici răbdare să le citesc inepţiile nu am avut, pentru că viaţa e scurtă şi, tocmai de aceea, merită trăită în compania unor oameni de calitate şi a unor cărţi sau reviste de calitate.

Primesc dimineaţă un telefon de la o amică. Ai văzut Cotidianul zilele astea? Care Cotidianul, zic, căci domnul Ion  Raţiu a murit de ceva timp. Păi, Cotidianul lui Nistorescu. Aflu că este vorba despre un anume Cornel Nistorescu, vechi om de presă din regimul Ceauşescu.

Enfin, toată presa post-revoluţionară au făcut-o foştii gazetari specializaţi în propagandă de partid, la fel cum activişti de aceeaşi extracţie au făcut şi politica sau economia de tranziţie.  De aia a ajuns totul de paragină: presa nu reuşeşte să devină instituţia  democrată aşteptată, ci se stalinizează, pentru că transformă libertatea de expresie în dictatura oricărei libertăţi de expresie, părăsind teritoriul normalităţii şi al deontologiei ; politica e impregnată de stilul neostalinist, pentru că în lipsa Punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara, care prevedea esenţialmente lustraţia clasei politice, nu s-a putut împiedica invadarea spaţiului public românesc de lăcustele comuniste care au furat tot ce era de furat şi au distrus toată omenirea de calitate şi bine intenţionată din ţară, adică oamenii normali şi decenţi; cât despre economia românească, făcută de mari autointitulaţi specialişti comunişti, ea nu există – tot ce s-a putut transforma în avuţie personală a fost dizolvat în conturi particulare, iar restul a fost vândut străinilor pe nimic.

Găsesc, în Cotidianul, un articol tipic stalinist: Topul beneficiarilor – Fripturiştii lui Traian Băsescu.  Nume onorabile, aparţinând unor   oameni de cultură stimabili, politicieni, savanţi, universitari, scriitori  şi jurnalişti cu charismă şi bun simţ sunt linşate public de un alt necunoscut, Toader Ştefan, din ordinul primului necunoscut, numitul Cornel Nistorescu, ce primise  ordin de linşaj mediatic de la mogulul său personal, deoarece toată această afacere este pur electorală.

Problema cea mai gravă vine din direcţia stalinistoidă a acestor procedee de presă, pe care le-am remarcat imediat în politica acestei fiţuici al cărei standard nu întrece Scânteia. Calomnia şi execuţia sunt livrate cititorului în loc de spirit critic. Invectiva este utilizată ca o armă albă, deşi legile româneşti taxează violenţa. Ura degajată ca un spray toxic de tip Lenin Mania răbufneşte din toate articolele de acest tip. De fapt, am şi remarcat un stil deosebit de cinic ce caracterizează scriitura acestui Cornel Nistorescu,  stil în care îl copiază temeinic pe Lenin.

Individul, bine dotat cu logistică proletcultă,  se găseşte în plin Cold War, a identificat purtătorii de papillon şi de diplomă americană, de prestanţă academică şi de cultură majoră, a primit ordin de la  Tătucul Mogul să-i dea tare din gură, şi, lacheu fidel (deh, gustul arginţilor şi al petrodolarilor este cel mai bun procedeu de dresaj!) , a început să spurce persoanele de pe lista neagră, care sunt identificate ca adversari politici ai candidatului susţinut de Mogulul Cotidianului.  Scena articolului este un veritabil poligon de tir: în mijloc, figura Preşedintelui României, Traian Băsescu, în chip de comandant de navă. În jur, câteva figuri ale unor personalităţi româneşti care fac onoare dreptei democrat liberale ce a susţinut în ultimii ani proiecte  coerente importante pentru interesul naţional, a pus în operă  idei, concepte şi paradigme ale modernizării României şi a muncit pe brânci pentru a face faţă imenselor provocări prin care trece nu numai România, ci şi omenirea (criza economică fără precedent lăsată în urmă de dictatura de tranziţie comunisto – pesedistă şi de nefasta alianţă liberalo-pesedistă, criza economică  globală, stabilizarea sistemului global după căderea Zidului Berlinului, încălzirea globală şi criza gripei noi – toate acestea nu sunt glume, pentru niciun stat care îşi respectă cetăţenii).

Justificându-şi politica numai prin prisma interesului de partid al Mogulului director, şi Cotidianul, ca şi alte trusturi de presă, a ajuns un jalnic experiment ce repetă legile şi metodologia  dogmatismului comunist.

Numele pe care Cotidianul le maculează aparţin unor oameni de calitate, buni profesionişti şi patrioţi care şi-au  investit energia în proiecte ce au menirea să scoată România din alunecarea înapoi, în mlaştina comunistă.

Horia-Roman Patapievici, Vladimir Tismăneanu, Sever Voinescu, Andreea Pora,  Sebastian Lăzăroiu, Mircea Mihăieş, Traian Ungureanu, Monica Macovei, Cătălin Avramescu, Toader Paleologu, Mircea Cărtărescu, Teodor Baconski, sunt personalităţi care au demonstrat prin fapte, aici, în prezent, că modernizarea României este posibilă, dar că ea trebuie înfăptuită neîncetat, prin prestaţia constantă a unor oameni de caracter în care inteligenţa morală dirijează practica politică.

Forţa atacurilor de presă pe care le-am remarcat şi în trusturile televiziunilor, ca şi în Cotidianul, nu distruge binele şi frumuseţea umană, doar reconfirmă valoarea reală a acestor personalităţi (numai în pomul cu roade se aruncă şi cu piatra) atacate atât de imund de către  media-killerii instigaţi  de Cornel Nistorescu. În  loc de a  fi supuse unor procedee demne, în acord cu legile profesiei de jurnalist, personalităţile ţării noastre sunt tratate ca la mahala. Aceasta este presa creată în România, în fond, după 90,  de un Cornel Nistorescu, sau un Roşca Stănescu (iar în provincie, colcăie presa de foştii secretari cu propaganda) şi alţi foşti utecişti de frunte  sau de diverşi veleitari fără niciun Dumenzeu – o presă a furiei proletare şi a stilului banditesc, a licenţelor de limbaj şi a gravelor abdicări de la respectarea drepturilor omului şi cetăţeanului. În loc de a-şi trata subiectele cu stima pentru adevăr şi pentru rangul de persoană publică, micii golani de presă abolesc orice lege a civilizaţiei şi a politeţii.

Aceste procedee imunde fac arsenalul după care se construiesc  tabloidele şi după care se aruncă în luptă  comandourile celor câţiva Ahmadinejad media-politici care au luat în stăpânire spaţiul public românesc, prin teroarea lor zilnică. Aceste comandouri care atacă neîncetat poporul român, ţintind întâi în liderii săi şi în personalităţile culturale (la fel ca în anii bolşevizării, când elitele au fost decapitate, tocmai pentru a decapita şi îngenunchea România) au însă, toate,  comandă politică, nu numai media. Deci, acest Cornel Nistorescu este doar un mic pion care face ce spune Mogulul: dacă acela spune Sus!, Cornel Nistorescu face sluj, dacă acela spune Jos!, Cornel Nistoresc se face preş.  Urmează, imediat, pliculeţul cu bani şi răsplata. Pentru că, nota bene, răsplata e mare pentru cel ce atacă personalităţi autentice!

Încă din 1950, Hannah Arendt, autoarea Originilor totalitarismului, apăruta şi la Ed. Humanitas, 2006, scria:

„Niciodată viitorul nu a fost mai imprevizibil, niciodată nu am depins cu toţii într-o atât de mare măsură de forţe politice în care nu mai putem avea încredere că vor urma normele bunului simţ şi ale propriilor interese – forţe care par animate de suflul violent al nebuniei, dacă le judecăm prin comparaţie cu cele petrecute în secolele istoriei noastre. E ca şi cum omenirea s-ar fi împărţit între cei care cred în atotputernicia umană (care cred că totul e posibil, dacă s-ar şti cum pot fi organizate masele în acest sens?) şi cei pentru care neputinţa şi neajutorarea au devenit experienţa majoră a propriei lor vieţi”.

Ei bine, extrapolând, remarc că trusturile media, între care şi Cotidianul, împreună cu forţele politice care trag sforile acestor manipulări, târând bătălia politică dincolo de spaţiul civic, în măcelărie, confiscând bunul simţ public şi înlocuindu-l cu sudalma stalinistă, au reuşit să dea ultima mare lovitură României, nu personalităţilor pe care le-au atacat.  Imaginea acestora este, oricum, foarte bună, iar contribuţia lor la demnitatea românească e esenţială. După această campanie, imaginea şi demnitatea lor vor spori, pentru că publicul ştie deja să selecteze manipularea politică negativă de buna credinţă.

Neputinţa şi neajutorarea Cotidianului, a partidelor din spatele său şi a lui Cornel Nistorescu sunt, însă, adevăratul pericol pentru România: de aici, de la aceste crime morale în direct comise de organele de propagandă (azi, media, Cotidianul etc.), au început acum un secol şi regimurile totalitare de care pomeneşte şi Hannah Arendt: nazismul şi comunismul. Tot de aici, de la propaganda şi linşajul mediatic girat de Cornel Nistorescu, a început şi noul regim totalitar în care ne târăsc partidele ce îl tractează. Căci ceea ce face Cotidianul, fascism se cheamă.

Acum, că am aflat cine este Cornel Nistorescu şi ce a ajuns el să facă, am înţeles de ce România cotidiană este atât de decepţionată.

Anunțuri

3 gânduri despre “Media fascism în România de astăzi

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s