Un celebru parinte al nu mai putinei celebre Justitii americane, si barbat distins din ramura nobila Washinghton, spunea odata: „Nu voi permite nimanui sa ma aduca in asa un hal incat sa ma faca sa il urasc”.

Ar fi fost ideal ca acest principiu sa functioneze si in societatea romaneasca, imbolnavita de ura in anii Gulagului si cei ceausisti, continuand sa ramana foarte bolnava de ura in anii tranzitiei, cu accent special pe ultimele luni, cand puseele de ura ating cote incredibile, consecinta unor manipulari mediatice uriase venite prin trusturile media din  partea stangii si aliatilor liberali  acum precupati in bloc  sa recastige puterea pierduta de cativa ani si controlul asupra societatii. In tonalitatea aceasta de ura neputincioasa, fara cosmetizare si fara decenta, ca si fara minimum de respect, a vorbit astazi la Cluj, despre nimic dar si despre sete dementa de putere  liderul Crin Antonescu. El a incercat sa mascheze lipsa de proiect personal cu afirmarea unui sentiment de ura fata de contracandidatii sai, Traian Basescu si chiar, tiens, Mircea Geoana. Discursul sau a fost extrem de slab, politic neconturat, fara program si fara target de care un electorat serios ar putea sa se agate.

Au iesit, insa, la lumina, prin acest discurs dezlanat,  cateva trasaturi care insaileaza adevarata personalitate a acestui din ce in ce mai autentic aventurier politic: snobism, lipsa de scrupule in declaratii, mitomania evidenta, isterie de tribuna si ceva putred in caracter. Caci la ce altceva poate conduce observarea atenta a unui om care vorbeste o ora fara sa spuna nimic, care deverseaza timp de o ora numai declaratii mutilate de ura si lipsa de stima, si nu pomeneste niciun detaliu real privind un eventual mandat de presedinte si privind ceea ce ar putea, in concret, sa ofere romanilor si tarii?

Pe masura ce trece timpul, Crin Antonescu devine o figura schimonosita, fanata, care compromite – din pacate, cu succes -, dupa ce si Tariceanu a facut-o nedezmintit, ideea de liberalism in Romania. Pe mine ma ingrijoreaza acest nou esec al unei parti fragile a dreptei  romanesti. Cazul sau este  un exemplu perfect in progress despre ceea ce nu trebuie sa fie un politician: actor slab, conducator ratat, sef fara charisma si vorbitor fara acoperire de fapte.

Televizarile discursurilor electorale prezinta, iata, si avantajul de a oferi -rar!- lectii gratuite de discernamant politic: asa nu, asadar, dupa vizionarea lui Crin Antonescu de la Cluj. Acesta nu este un discrus castigator, si acela nu este un lider castigator. Ura emanata de el era prea evidenta. Iar poporul roman nu mai opteaza pentru acest tip de discurs, decat daca e produs de Vadim Tudor, care are in plus arta si aura de scena a sadicului perfect si determinarea unui adevarat Nero al politicii dambovitene.

E de mentionat si faptul ca ultimele sondaje arata ca publicul foloseste intens telecomanda in aceste saptamani, pentru a iesi din gradina zoologica a politicii agresive si a evada printre liderii de la Animal Planet. Logica acestui public calit de acum in psihoze de partid: ar trebui sa nu mai permita nimanui sa-l aduca in asa un hal incat sa-l urasca.

Crin Antonescu e deja trecut. Votul va elimina , cu certitudine,  astfel de acte ratate de liderii prost desemnati de catre unele partide care nu pot inventa personalitati autentice, oricat s-ar stradui sa plaseze pe listele de candidati exponenti ai urii si ai discursului extremist…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s