Meritele reale ale  lui Ion Iliescu nu vor fi niciodată tăgăduite de oamenii de bună credinţă. Ele sunt atât de evidente şi atât de binecunoscute atât de români cât şi de străini, încât nici nu trebuie să facem efortul de a le rememora succint, cu atât mai mult cu cât Gorbaciov declară recent că el nu a vrut ca URSS să se bage (prea mult) în căderea comunismului din fostele republici ale Kremlinului. I-a lăsat, aşadar, pe liderii locali să facă jocurile de la suprafaţă. Ion Iliescu nu a stat degeaba în aceşti ani, el a muncit şi a obţinut rezultate importante:

0. A furat o revoluţie, cot la cot cu prietenii săi de la răsărit şi cu colegii socialişti europeni fideli în epocă, socialişti de omenie şi fără de omenie, recunoscători să servească interesele unei Moscove şi ale unui Bucureşti atât de generoşi.

1. A patronat asasinarea Dictatorului de Crăciun 1989, ca să nu mai fie vorbe.

2. A chemat, explicit şi în văzul televiziunilor, minerii ca să facă ordine în capitală în anii 90 timpurii şi astfel capitalul de simpatie occidentală faţă de România obţinut în decembrie 1989 a pălit brusc. Practic, a dat tonul terorismului de stat în România. Această practică a încurajat multe excese ale armatelor lui de credincioşi politici care au strivit iniţiativele democratice şi de dezvoltare a societăţii civile.

3. A distrus simbolul democratic al Pieţei Universităţii, luptând tovărăşeşte împotriva decadentismului occidental, de care orice comunist se teme ca de dracul.

4. A ţinut umbrela, timp de trei mandate ilegitime, forţelor celei mai corupte formaţiuni politice din Europa de Est, PSD. Sub această umbrelă politică generoasă, cei care au deţinut puterea politică sub dictatura lui Ceauşescu au ajuns să şi-o adjudece şi pe cea economică.  Acest jaf naţional nici nu a durat mult: aproape 17 ani, cu participare generoasă şi a altor clienţi politici: PRM şi mai nou PNL. Pedeserizarea ţării a dus la anularea oricărei meritocraţii, precum şi la o importantă operaţiune de politizare a tot ce mişcă, reinstaurând stilul stalinist de guvernare în România.

5. A generat cel mai cumplit exod românesc din toate timpurile, contribuind în mod esenţial la deromânizarea şi la depopularea României şi la scăderea nivelului de civilizaţie în societatea românească.  Aceeaşi tactică o practică de zeci de ani cercurile sovietice interesate de deromânizarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, dar aceia nu se dau drept români, totuşi.

6. A conceput şi girat un adevărat fratricid românesc, menţinând ridicat la cote maxime tonul intoleranţei şi parametrii discuţiilor privind reconcilierea naţională sau, mai mult încă, strategiile reconstrucţiei naţionale.

7. A patronat cu succes formaţiuni şi alianţe care au tergiversat şi tărăgănat reformarea economiei şi a societăţii, întârziind nu numai aderarea la NATO şi UE, ci şi îndeplinirea parametrilor normali de aderare, aşa încât România să se integreze în noile structuri fără suferinţe prea mari. De aceea, suferinţele actuale la care este supusă populaţia românească sunt dintre cele mai importante în Est.

8. S-a implicat trup şi suflet în politica de eschive faţă de autolustraţie, de asumare a Gulagului de către Partidului Comunist şi de delimitare faţă de totalitarism. A contribuit decisiv la anihilarea Proclamaţiei de la Timişoara, aşa încât astăzi se observă ce efecte devastatoare are blocarea Punctului 8.

Şi mai sunt atâtea altele încă…

Cert este că datorită lui Ion Iliescu lumea românească nu-şi găseşte locul şi forma optimă pentru a evolua, suferind de boli cancerigene şi imunosupresoare. E o lume de suferinzi care nu pot nici să moară, nici să trăiască.

A vrut cu adevărat Ion Iliescu să facă Rău politic sau e în toate ale sale numai lipsa de competenţă a unui activist dominat de pulsiuni hiperbolice şi o mizerabilă doză de sadism utopic totalitar? Are Ion Iliescu noţiunea de Rău politic şi de crimă politică de stat? Are Ion Iliescu  o responsabilitate faţă de Răul politic şi economic generat de echipele sale pentru cel puţin o sută de ani înainte asupra destinului poporului român? Are Ion Iliescu credibilitate, autoritate ştiinţifică şi discernământ, aşa încât să pună eticheta de făcătură nefericită Raportului  Final de condamnare a comunismului elaborat de comisia de experţi academici de recunoaştere internaţională condusă de Vladimir Tismăneanu? Are Ion Iliescu habar de ceea ce a făcut din ţara asta?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s