Ceea ce se întâmplă astăzi la Bucureşti în perioada border a campaniei electorale pentru prezidenţialele 2009 este o nouă mineriadă. O mineriadă a media. Media-mineriadele Bucureştiului din toamna anului 2009, se va spune cândva.
Mineriada actuală se desfăşoară după o strategie de discurs mediatic categoric integrist, extremist, profund imoral, suburban, neecologic, ce dinamitează relaţiile normale de comunicare între diversele părţi ale societăţii româneşti. Această mineriadă media a fost concepută de forţele politice şi de oligarhiile aflate în spatele trusturilor media, citând între altele Antena 3, Realitatea, Cotidianul, Ziua şi sateliţii. Ea este mai ales o armă de distrugere în masă a fragilei noastre societăţi, şi nu o simplă etapă din evoluţia media româneşti.
Ţintele mineriadei actuale sunt astăzi două: Unu – Preşedintele României – în vederea descurajării candidaturii sale oficiale la cursa din noiembrie pentru un nou mandat prezidenţial – şi Doi – intelectualitatea românească pro-occidentală autentic democrată şi autentic liberală, reprezentând acel uriaş segment al populaţiei româneşti care repudiază sincer şi definitiv comunismul şi care s-a regăsit deplin în mesajul Raportului Final de Condamnare a Comunismului, precum şi în curentele de gândire şi de filosofie politică gestionate de intelectuali publici iluştri, singurii validaţi de mediile academice şi autentic culturale internaţionale, precum Vladimir Tismăneanu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Mircea Cărtărescu, Horia-Roman Patapievici, Gabriel Liiceanu, Mihnea Berindei, Constantin Ticu Dumitrescu, Radu Filipescu, Nicolae Manolescu, Andrei Pippidi, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Stelian Tănase, Hannelore Baier, Ruxandra Cesereanu, Armand Goşu, Eugen Negrici, Smaranda Vultur, Alexandru Zub, Levente Salat, Dorin Dobrincu şi alţii. Discursul împotriva intelectualităţii democrate are aceeaşi structură cu cel proletcultist, folosit altădată de Partidul Comunist şi clasa muncitoare împotriva intelectualităţii, sau folost mai recent de către PRM (şi chiar de unele cercuri PSD şi PNL agregate în jurul unor idei comunistoide) împotriva elitelor ce nu frecventează curentele populist naţionaliste în dauna modernizării României.
Alterarea fără precedent a comunicării publice a fost iniţiată de către media desemnate mai sus prin radicalizarea discursului, prin scheme extremiste menite să instige publicul la violenţă de gândire, prin depăşirea normelor permise privind agresivitatea mentală şi limbajul, prin transformarea polemicilor transmise în direct în atacuri dure la persoană şi în arene de linşaj mediatic.
În aceste zile, a comuta pe butonul telecomenzii care duce către posturile de televiziune ale trusturilor media citate mai sus echivalează cu accesarea unor organizaţii extremiste: gestul produce şi dirijează către public un drog, un teorism mental şi discursiv care are drept finalitate asasinatul moral al lui Traian Băsescu şi inducerea unui nor explozibil atomic care să spulbere imaginea elitelor româneşti pro-occidentale.
României i se pregăteşte, astfel, un război mediatic de rebolşevizare (metodele dogmatismului comunist din anii 50 sunt copiate astazi la indigou de către media citate, şi e posibil că şi sursele sunt aceleaşi). Ameninţarea cea mai directă se constituie, însă, prin faptul că toata clasa politică este spulberată prin acest tip de teorism discursiv, nu numai cea vizată de trusturi, iar societatea românească în ansamblu este luată în captivitate de către actori suspecţi de rea credinţă şi de asociere în vederea compromiterii democraţiei din România.

De ce este nociv şi periculos acest tip de alterare a comunicării publice?

Pentru că el nu induce dialog ci îngheţarea comunicării; nu creează premizele polemicilor politice urbane bazate pe dezbateri, cât o stare de catatonie în ură; nu aduce categorii de gândire diferite la masa discuţiilor pentru Binele comun care să propulseze societatea românească înainte şi să o ajute să iasă din criza economică, ci adaugă cu fiecare clipă noi emisii de violenţă la fratricidul naţional declanşat de media menţionate cu circa două luni în urmă; nu consolidează societatea deschisă, ci adânceşte noi beciuri ale societăţii carcerale, în care sunt arestaţi psihic oamenii oneşti, lipsiţi de abilitatea imorală a schizoidiei antisociale totalitare. Prin atelierele de asasinat discursiv mediatic găzduite de trusturi la ore de vârf, gândirea totalitară re-izbucneşte în România, iar tăcerea intelectualităţii şi a societăţii civile în faţa acestui fenomen periculos nu va face decât să legitimeze acest fenomen. Se va spune: dar totul fiind public, de ce ar fi acest fenomen unul totalitar? Dar oare şedinţele CC ale PCR, la fel ca aceste talk showuri cu parfum de eşafod, nu erau publice? Iar eu mă întreb, mai departe, de când este execuţia sumară (fie ea şi numai iconică, prin atac la imaginea publică, dar fără respectarea premizelor de nevinovăţie şi a mecanismelor statului de drept) un reflex democratic? Însă unul terorist totalitar, sigur este.

Ceea ce se întâmplă în ultimele săptămâni în România cu discursul public prin media şi tribunele politice mi-a adus aminte de două nume ilustre ale gândirii, ale discursului urban şi ale spaţiului urban: Paul Virilio şi arhitectul David Fisher.

Doi oameni, două paradigme originale, două avertismente.

De ce atmosfera românească de astăzi, degenerată, decerebrată, destructurată mi-a sugerat să-l revizitez pe Virilio?
Paul Virilio, eseist şi urbanist ce a marcat gândirea europeană a deceniilor al optulea şi al nouălea de la finele secolului trecut, atrăgea atenţia nu numai asupra importanţei spaţiului concret în viaţa socială, dar şi, revăd acum după o lectură multiplă, asupra rolului vieţii sociale în generarea urbanităţii spaţiului. Şi a urbanităţii discursului.
Format la o şcoală privilegiată de gândire, consecutivă audierii cursurilor de la Sorbona ţinute de Vladimir Jankélévitch sau de Raymond Aron, Virilio a creat câteva teme originale, ce proiectează o perspectivă nouă asupra arhitecturii politice a discursului, din care voi menţiona: Vitesse et Politique : essai de dromologie, éd. Galilée, 1977 sau L’Horizon négatif : essai de dromoscopie, éd. Galilée, 1985. Accidentul originar este conceptul lui Virilio după care societatea umană îşi pierde homeostazia prin accelerarea evenimentelor generatoare de haos, iar pierderea armoniei conduce în mod exponenţial la dezintegrare.

De ce atmosfera românească de astăzi, degenerată, decerebrată, destructurată mi-a sugerat să-l revizitez pe Dr. David Fisher?
Să arăt, mai întâi, pe scurt, cine este acest personaj. Dr. Fisher a inaugurat arhitectura dinamică (Dynamic Architecture – vezi şi Turnul Dinamic din Dubai – prima clădire în mişcare din lume http://www.dynamicarchitecture.net/home.html – Acest concept revoluţionar adaugă, în arhitectură, celor trei dimensiuni ale spaţiului cea de a patra dimensiune, a timpului. Recent, Time Magazine a selecţionat invenţia Dr. Fisher şi a premiat-o cu Premiul Arhitectul Anului 2008).
Pentru Dr. Fisher, arhitectura este o combinaţie între fezabilitate, funcţionalitate şi inginerie; în timpul construcţiei, risipa de energie este redusă la maximum, iar produsul final este unul ecologic, în limitele standardelor posibile tehnologic la ora actuală.
Prima integrare a abordării mecanice în construcţii civile Dr. Fisher a abordat-o prin proiectul executat de Grupul său Leonardo Da Vinci: Hotelul Meridian din Dubai. La ora actuală, sistemele sale sunt incorporate şi în alte hoteluri şi proiecte rezidenţiale din Londra, Paris, Milano, Moscova şi Hong Kong.
Turnul Dinamic, The Dynamic Tower, prima clădire în mişcare din lume, ridică pe o un nivel superior conceptul de Clădiri Verzi. Autogenerarea de electricitate se face prin sisteme tehnologice care inaugurează în viaţa clădirilor zgârie – nori era utilizării exclusive a energiei eoliene şi solare.
Minunea este posibilă datorită numeroaselor turbine eoliene fixate orizontal între etajele rotative, generând o adevărată putere Verde.
Pe de altă parte, pe fiecare acoperiş al fiecărui etaj rotitor este plasată cerneală fotovoltaică, aceasta generând energie solară. Având aproximativ 20% din fiecare acoperiş expus la soare şi lumină, o clădire cu 80 de acoperişuri egalează suprafaţa acoperişurilor a 10 clădiri similare. Principii noi se aplică şi în tehologia materialelor de construcţii, alese din sfera materialelor naturale şi reciclabile.
http://www.dynamicarchitecture.net/

Plecând de la concluziile lui Virilio şi Fisher, pe care le aplic acelui urbanism către care nu contenesc să tind, dar şi discursului public şi comunicării – după mecansime extrapolante şi după logici transdisciplinare în maniera academicianului Basarab Nicolescu – remarc următoarea concluzie: e necesar şi e urgent ca mecanismele de negociere să stopeze genocidul mediatic, iar media şi jurnalismul românesc să efectueze un salt pe un nivel superior de comunicare şi de generare de mesaje.
Este evident că numai din raţiuni de blocare a democraţiei româneşti de către grupuri de presiune, media de atac politic şi-au pierdut credibilitatea, au devenit, din bastoane ale libertăţii de expresie, comandouri de luare mentală de ostatici prin tortură psihică şi prin inducerea sentimentelor de panică în rândul spectatorilor. Este, în toată această alunecare, o somaţie şi o accelerare către un accident de civilizaţie originar , conform teoriei lui Virilio (pierderea fascinaţiei pentru democraţie ar fi consecinţa fatală); pe de altă parte, aşa cum este societatea românească de astăzi, agitată de marionetele media de gherillă din trusturile de presă, ea a devenit un fascinant şi malefic Turn Dinamic al Răului (extrapolând în negativitate, dar nu cu intenţie critică, ci numai metodologică, acel celebru construct arhitectonic al lui Fisher).
Este de aşteptat că această puternică forţă centrifugă căreia îi este supusă toată opinia publică românescă în aceste săptămâni să dea o lovitură decisivă democraţiei româneşti. O astfel de media -mineriadă ca cea la care asistăm nu poate impune decât un şef de stat de tipul Hitler sau Stalin. Rămâne de văzut dacă Turnul Dinamic al Răului românesc se va învârti atât de tare încât să genereze din nou un electorat halucinant, precum şi premizele recăderii României în mâna forţelor totalitare susţinute de trusturile de presă.

Anunțuri

2 gânduri despre “Media-mineriada 2009 şi trusturile de presă

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s