Urmărind talk-showurile politice ale trusturilor de presă româneşti, e imposibil să nu remarci de la o vreme stilul, din ce în ce mai populist, de băieţi de cartier, pe care îl adoptă protagoniştii. Miroase a mici şi bere. A floricele de porumb şi maieuri transpirate. A taraf cu ţambal. Se simte parfumul de ţoape, de batic cu trandafiraşi şi de ceapă. Domnii râgâie în microfoane şi se scobesc în nas. Doamnele îşi dezvelesc dantura şi decolteul, agitatoare şi iscusite. Rânjete, fonfăieli, scălâmbăieli, limbaj prin mimică tâmpă ce înlocuieşte lipsa de cuvinte şi de idei. Degete agitate prin aer, în loc de replici inteligente emise prin limbaj articulat. Pumni şi hohote, interjecţii şi onomatopee, în loc de două trei propoziţii cursive.
Discursul public pe sticlă începe să se demoduleze în injurii, insinuări, aluzii şi băşcălie grosieră, iar studiourile se umplu cu neamurile proaste ale stilului politicard dâmboviţean. Vocile cresc în intensitate pe măsură ce se apropie toamna (fierbinte ca o vară indiană), isteriile mânjesc auzul spectatorilor. Nu se mai fac demult conversaţii, ci se umplu necontenit, sub ochii privitorilor, saci întregi cu deşeuri. Care sunt apoi deversate în minţile obnubilate ale plătitorilor de abonamente şi taxe. Campionii acestui gen de media-spectacol ar putea face sigur cariere de cipăndei de campanie, deşi preferă termenului de cocote pe acela de domni.
Privitorul rămâne cu un sentiment de pierdere a identităţii. Ecranul, ca şi tribuna, se populează cu exemplare de ospiciu. Încetul cu încetul, diferenţa dintre om şi animal se atenuează, iar ceea ce desparte pseudojurnaliştii de politicieni încape într-un scremut sau o chiţcăială a la Stan.
Un prieten mi-a dat ideea acestui articol, trimiţîndu-mi un film cu un mare pişicher. Unul bun in jazz.

Arta de a fascina mulţimile prin improvizaţii stă şi la baza politicii, şi la baza trendului din jurnalismul actual.
Fă-te că faci ca ei, şi vei fi aplaudat pentru că nu eşti ca ei.
Sau foloseşte, ca armă de apărare, telecomanda. Asta, dacă nu cumva nu ai înţeles, între timp, că nu trebuie neapărat să înveţi să butonezi ca să te simţi cu adevărat liber.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s