A trecut un an de când Tăriceanu şi Vosganian se băteau cu pumnul în piept că economia românească a învins comunismul. Tot pe atunci, Cornel Nistorescu îşi făcea mâna prin articolaşe indemne. Ei bine, constat că peisajul e total schimbat, după  numai opt luni de zile. Iar băieţii răi de ieri au reuşit să-şi atingă nivelul de incompetenţă promis…

Dar să ne reamintim niţel…

August 2008…

« Creşterea economică a Franţei se va situa sub nivelul prognozat pentru acest an, însă economia nu este în recesiune » declara, cu bun simţ şi cu prudenţă, pe 26 august 2008, ministrul Bugetului francez, Eric Woerth. În tot acest timp, la Bucureşti, Călin  Popescu Tăriceanu se mândrea cu depăşirile de plan, ca pe vremea lui Ceauşescu. Astfel, pe 22 august 2008, Varujan Vosganian declara o creştere economică uluitoare pe primul semestru. Wall-Street. Ro , alimentat de V.V. şi primul ministru Tăriceanu, anunţau că “Economia Romaniei a crescut cu 8,6% în primul semestru din 2008, în conditiile în care în trimestrul al doilea avansul produsului intern brut (PIB) a fost de aproape 9%, un record al perioadei de tranziţie”. Tot poetul Varujan Vosganian (care este în aceste zile foarte mediatizat de Antene şi Realitatea, unde critică pe brânci economiştii din actualul guvern, cărora le-a lăsat o mare cacealma economică liberal-plesnelistă în 2008), susţinea în august 2008 argumentele “supreme” întru hipnotizarea electoratului: „Creşterea economică din 2008 nu a mai atins acest nivel din perioada comunistă, însă nu putem face o comparaţie cu cifrele de atunci, deoarece se foloseau alţi indicatori”, spunea V.V. Şi nu se ruşina de loc de chestia asta. Simplul fapt că guvernanţii care gestionau acest dezastru în 2008 s-au folosit de atari argumente,  trădează, apropo, şi incompetenţă, şi rea-voinţă. Dar Tăriceanu şi Vosganian erau încă şi mai optimişti: « Până în 2012, produsul intern brut al României ar putea ajunge la 250 miliarde euro, de la aproximativ 121 miliarde euro (404,7 miliarde lei) în 2007 ». Şi mai departe, tot pompieristic şi electoral, minţind cu bună ştiinţă opinia publică, cei doi corifei ai dezastrului naţional trâmbiţau pe toate canalele : « Până în 2012, România va intra in prima jumatate a ţărilor europene ca dimensiune a produsului intern brut. Până în 2020 vrem să ajungem la un PIB de 440-450 miliarde euro, fiind în primele 9-10 tari din UE”. Elanul lor mincinos de ieri ni se pare astăzi un gest iresponsabil, criminal.

Eu au vrut de fapt să prostească lumea şi să câştige, prin fraudă şi poate că şi prin incompetenţă crasă, nişte alegeri care aveau să aibă loc peste numai două luni, în noiembrie 2009. Din fericire, votul a decis că e cazul ca România să ia un pic de pauză de la hoţia ce culminase cu afacerea Sterling, când a fost ras de pe faţa cetăţenilor români până şi ultima schiţă de zâmbet. Apropo, nu voi uita niciodată imensa stare de decepţie pe care am simţit-o la aflarea mânăriei lui Tăriceanu în chestiunea Sterling, şi asta la numai o zi după ce, la Haga, pentru prima oară în istorie, România obţinuse o victorie incontestabilă, îndelung aşteptată şi construită cu cheltuială de diplomaţia românească.

Tot în august,  anul trecut, şi tot în scopuri electorale mizere, în Foaia Transilvană, Cornel Nistorescu publica un oribil atac la adresa lui Horia – Roman Patapievici şi a preşedintelui Traian Băsescu, iar acel articol poate fi revizitat şi azi la adresa http://www.ftr.ro/-6526.php Nu strică să ne amintim care este nivelul real al lui Cornel Nistorescu, şi mai ales  cu ce argumente fals tricolore este domnia sa în stare să combată, răstălmăcind şi calomniind, şi atât, deversând doar ură şi resentimente de om neîmplinit.  Pentru capacitatea de a produce efecte demolatoare, C.N. a fost promovat în 2009  la oglindiri prin diverse trusturi de presă, de unde emite trăznăi, atacuri la ţintă fixă şi stupidităţi de ţoapă , iar recent a fost instalat la conducerea Cotidianului, pentru a demonstra boborului român, în regim bolşevic, cum se poate transforma o casă boierească într-o hazna patronată de adevărata canalie de facto nestoresciană. Păcat de toate aceste nefericite întâmplări, care, fiind publice, ne afectează şi pe noi, firi simţitoare şi sincer lovite de crizele de deontologie cu care ne gratulează trusturile de presă în ultima vreme.

Cine ştie ce ne mai amintim până la finele lunii august în curs ? Pentru că, în vremuri de criză, oamenii se opresc să-şi tragă suflarea, se uită în urmă şi încearcă să înţeleagă unde au greşit. Sau cine i-a prostit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s