Libertatea de a avea dreptul la noi înşine23 octombrie 2008

 

Ierihon şi solitudine

Nu, civilizaţia cărţii nu a murit. Suntem în plină epocă dominată de frunzărire. Cu fiecare pagină nouă citită, aflăm ceva care ne schimbă radical viaţa. Numărul de titluri noi de cărţi dedicate afacerilor şi investiţiilor apărute numai pe Amazon.com în vara anului 2002 era de peste 150.000 de cărţi diferite. Deşi la noi unii deplâng soarta pieţei de carte, aceasta este totuşi foarte puternică. Pe măsură ce pieţele devin şi mai eficiente, barierele de acces de care trebuie să treacă nou-veniţii şi care, pe vremuri, aveau dimensiunile Marelui Zid Chinezesc, încep să împărtăşească soarta zidurilor din Jericho (Ierihon, cel mai vechi oraş din lume 12 000 de ani) şi Berlin. Aceste ziduri au căzut şi astfel s-a întâmplat o minune. Lumile altădată despărţite de ziduri, au început din nou să comunice. Lumea bogată a aflat astfel că, bunăoară în Africa, 174 de copiii din 1000 nu apucă vârsta de cinci ani. Iar extinderea Uniunii Europene cu 27 de ţări centrale şi estice accentuează prăpastia dintre bogaţi şi săraci. Cei bogaţi vor fi de zece ori mai bogaţi, iar cei săraci vor fi de cincizeci de ori mai săraci. Noul normal este, aşadar, anormalul. Dar ce este, până la urmă, normalitatea?
Poate că aceea este normalitatea, când se ajunge la o stare în care fiinţei umane să îi fie relativ uşor să-şi câştige traiul.
O fi greu, o fi uşor?, în lumea actuală de cetăţeni însinguraţi aflaţi pe cale de dispariţie ca cetăţeni, dar fiind în fapt noi triburi de femei şi de bărbaţi…

Tuniune şi civilizaţie karaoke

Comunicarea este astăzi foarte vastă: un exemplu, numai http://www.live365.com permite ascultarea a 40 000 de posturi de radio diferite. În supermarketul american obişnuit există la vânzare peste 50 000 de produse distincte. O familie europeană normală are nevoie de 200 de produse pentru a acoperi 85 % din nevoie zilnice. Numai în USA sunt peste 3500 de reviste specializate cu tiraje între 60 000 şi 1 000 000.

Toate datele converg către adevărul că, în lumea globalizată a internaţionalizării afacerilor, adică lumea noastră, lumea postindustrializată, oferta depăşeşte cererea. Inclusiv oferta de informaţii, de cărţi, de relaţii de comunicare…Nu trebuie, însă, să disperăm. Părintele re-ingineriei, Mike Hammer, spune că ce e bun pentru o companie nu e obligatoriu minunat pentru întreaga branşă. Supravieţuirea individului e similară supravieţuirii firmelor individuale: e bazată pe productivitate-inventivitate, iar concurenţa dintre indivizi şi respectiv dintre firmele individuale se bazează pe forţarea limitelor, adică pe presiunea generată prin apariţia supracapacităţii. Trăim, de acceea, în aceste vremuri, într-o civilizaţie de tip karaoke, dominată de zilele de aur ale comoditizării (scăderea vizibilă a profitabilităţii): e o lume a supraabundenţei cu un surplus de „elemente” similare între ele.
Succesul individului poate fi unul bazat pe imitaţie, şi de aici pe integrarea în sistemul karaoke, sau unul bazat pe originialitate ( când cineva e un pionier în domeniul său şi pune bazele unei discipline noi sau iniţiază un sistem nou şi un mecanism nou de abordare a pieţei şi a succesului). Această Tuniune (Younion) este o societate care acceptă ca principiu fondator şi funcţional viziunea, pretinzând originalitate, spre deosebire de lumile uniforme anterioare, bazate pe reiteratie. De care ne-am plictisit.

Click-manie, necesitate şi competiţie

Fiecare civilizaţie, pusă în contextul istoric, are o cheie. Astăzi, internetul mobil sau fix, reprezintă pentru generaţia shoppingului ceea ce au reprezentat anticoncepţionaele pentru generaţia hippie Flower Power din anii 60. Internetul permite să cumpărăm rapid, şi să „avem” produsul cumpărat, încă înainte ca acesta să ne fie livrat efectiv. Satisfacţia maximă este aceea de a fi dat click-ul decisiv, care a certificat calitatea noastră de cumpărător.

Obsesia pentru pieţe + Surplus de marfă + Comoditizare continuă + Informaţii ieftine = Competiţie perfectă. Competiţia perfectă e, aşadar, competiţia între indivizii care au conştiinţa faptului că sunt pe piaţă, care se bucură să ofere, care nu sunt scandalizaţi de faptul că adesea pot oferi fără să ceară nimic în schimb, care deversează informaţii fără încetare (deschidere către comunicare) şi care primesc cu aceeaşi deschidere fluxul de informaţii ce vine înspre ei. E o încleştare între capacitatea buretelui uman de piaţă de a absorbi stimuli pe de o parte şi capacitatea buretelui uman de piaţă de a converti stimulii în coduri de civilizaţie.
Cel mai bun management îl reprezintă petrecerea timpului alături de clienţi. Fani sau admiratori. Este miezul paradigmei care transformă individul din client în grup de adepţi şi apoi în cultură; această uniformizare reprezintă de fapt baza civilizaţiei karaoke. Pentru că psihologia acestei civilizaţii se bazează pe fidelizarea clienţilor, a fanilor, a adepţilor, adică pe crearea de comportamente bazate pe dependenţe, pe relaţii de cult. Atunci când clanurile devin culte există un moment de acumulare de succes şi de putere.

Globalism, talent şi paşaport universal pentru putere. The Times Are A-Changing (remember Bob Dylan)

Toate bune, numai că, dincolo de bilanţul de echilibru, intensificarea acestui proces poate duce la o situaţie inacceptabilă: atunci când un cult începe să-şi dezvolte propria filozofie morală, împotriva restului lumii. Aşa s-a întâmplat cu partidele comuniste din Est, sau cu Uniunea Creştin Democratică şi nu avem motive să credem că va fi vreodată altfel în lumea liberă.
Stan Davies şi Christoper Meyer au arătat de ce conducătorii lumii globalizate, gestionând resursele vitale şi deţinând paşaport universal asupra acesti lumi, decid altfel: „Când pământul reprezenta resursa productivă, naţiunile se băteau pentru el. Exact la fel se întâmplă acum, numai că de data aceasta obiectul conflictului este talentul” ( S. Davies şi C, Meyer, future Wealth, Harvard Business School Press, Boston, Mass, 2001).
Tinerii trebuie să ştie tot ceea ce ştiu și aceşi lideri: există oameni cu talent, ei sunt remarcaţi. Aceştia sunt oamenii care contează. Succesul organizaţiilor şi regiunilor globalismului depinde de atragerea oamenilor care contează.

Politicieni, cosmocraţi şi viziunea paradisului

Politicienii se trezesc astăzi cu o agendă nouă. Este adevărat că oamenii cu bani conduc lumea. Dacă aceştia mai sunt şi competenţi, ei conduc lumea cu adevărat bine. Însă ce fel de lume conduc ei? O lume în care Puterea se concentrează, dar nu este centralizată. Aşadar, în astfel de condiţii, este mai greu să detronezi Puterea, şi nici măcar influenţarea ei nu mai e simplă. Puterea actuală este reprezentată de cei care deţin proprietatea dar şi de pătura săracă. Pare un caz ciudat, dar nu e.
Bătălia actuală se dă între muncitorii tradiţionalişti şi capitalişti pe de o parte, şi muncitorii talentaţi (şi nesătui totodată) pe de alta. E o competiţie a talentelor, a vizionarilor, a autorilor de succese de piaţă. Ceea ce confirmă că adevăratele revoluţii au fost întotdeauna conduse de clase de mijloc şi de intelectuali. Muniţia actualei revoluţii mondiale este talentul. În lucrarea lor Karaoke Capitalism, Jonas Ridderstråle şi Kjell Nordström, arată „Indivizii talentaţi sunt nişte monopoluri mobile cu paşapoarte globale. Ei controlează cheia competitivităţii, una dintre cele mai rare resurse. Managerii şi politicienii vor trebui să înveţe cum să se comporte cu oamenii care sunt liberi să ştie, să meargă, să facă şi să trăiască.” Dar oare sunt politicienii din ziua de azi pregătiţi pentru a descifra acest cod? Condiţia este ca ei înşişi să posede talentul de a gestiona cosmocraţia. O experienţă similară cu mersul pe jos pe un pământ de sticlă transparentă prin care rânjesc în fiecare clipă la noi liderii lumilor anterioare.

Angela Furtună

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s